Mirela Loșniță
Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătorită în fiecare an pe 14 septembrie, este unul dintre marile praznice ale creștinătății. Ziua amintește de descoperirea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și de înălțarea acesteia în fața credincioșilor.
În calendarul ortodox, sărbătoarea este marcată cu cruce roșie și se ține prin post aspru. În popor, aceasta mai este numită Ziua Crucii și marchează simbolic trecerea către toamnă.
În jurul sărbătorii s-au păstrat numeroase tradiții. Una dintre ele arată ce puneau bătrânii la pragul ușii în seara de 13 septembrie pentru protejarea gospodăriei.
Busuiocul, așezat lângă intrarea în casă
Potrivit credințelor populare, în Ajunul Înălțării Sfintei Cruci se așază la prag o crenguță de busuioc. Dacă este posibil, oamenii folosesc busuioc păstrat de la biserică sau o plantă curată, pregătită pentru a fi dusă la slujba din ziua următoare.
Busuiocul a fost asociat în tradiția românească cu binecuvântarea, curățenia sufletească și ocrotirea familiei. Crenguța poate fi așezată într-un vas mic, lângă ușă, fără să fie lăsată direct pe jos.
Bătrânii credeau că busuiocul pus la intrare în această noapte ține departe certurile, gândurile rele și necazurile. Obiceiul aparține însă tradiției populare și nu reprezintă o obligație stabilită de Biserică.
Pragul se curăță înainte de apus
Înainte de a pune busuiocul, gospodinele măturau și spălau zona de la intrare. Curățenia avea atât un rol practic, cât și unul simbolic. Oamenii considerau că sărbătoarea trebuie întâmpinată într-o casă îngrijită și liniștită.
Se spunea că praful strâns în seara de 13 septembrie nu trebuie aruncat în mijlocul drumului. Acesta era adunat atent și dus la gunoi, pentru a nu crea neplăceri vecinilor.
După curățenie, membrii familiei încercau să evite conflictele și vorbele grele. Protecția gospodăriei nu era legată doar de obiectul pus la ușă, ci și de comportamentul oamenilor care locuiau în ea.
Se poate aprinde o candelă lângă icoană
În unele familii, după așezarea busuiocului la prag, era aprinsă o candelă lângă icoană. Aceasta trebuia pusă într-un loc stabil, departe de perdele, copii sau obiecte inflamabile. Flacăra nu trebuie lăsată niciodată nesupravegheată.
Credincioșii rosteau o rugăciune pentru sănătatea celor din casă, pentru iertare și pentru sufletele celor plecați dintre noi. Nu era nevoie de o formulă specială. Cuvintele sincere și pacea sufletească erau considerate cele mai importante.
Ce faci cu busuiocul în dimineața de 14 septembrie
A doua zi, crenguța nu se calcă și nu se aruncă la gunoi. Ea poate fi luată de la prag și așezată lângă icoană, într-un loc curat. O altă variantă este să fie dusă la biserică pentru binecuvântare.
Busuiocul nu trebuie privit ca un obiect magic. În tradiția creștină, protecția este căutată prin rugăciune, credință și fapte bune. Obiceiul de la prag rămâne un gest simbolic, transmis între generații, prin care oamenii întâmpinau Ziua Crucii cu speranță și sufletul împăcat.
