Mirela Loșniță
Judecătorul Alexandru Vasile, de la Curtea de Apel Ploiești, a declanșat o undă de șoc în spațiul juridic și politic din România după ce a suspendat hotărârea Curții Constituționale prin care aceasta anulase alegerile prezidențiale din noiembrie 2024. În motivarea deciziei sale, publicată vineri, magistratul susține că judecătorii CCR au comis un „exces de putere” și au interpretat „abuziv” atribuțiile care le revin potrivit Constituției.
Potrivit magistratului, anularea alegerilor s-a făcut fără o bază legală solidă și într-un mod care a afectat grav drepturile fundamentale ale cetățenilor, în special dreptul de a vota și de a-și alege reprezentanții.
Ce spune Alexandru Vasile, judecătorul din Ploiești care a suspendat decizia de anulare a alegerilor
În motivarea sentinței, judecătorul Alexandru Vasile afirmă că Hotărârea CCR nr. 32/2024, prin care Curtea a anulat întreg procesul electoral, a fost emisă cu încălcarea atribuțiilor sale constituționale. „Curtea Constituțională a interpretat în mod abuziv atribuția prevăzută de art. 146 lit. f) din Constituție, sesizându-se din oficiu, deși legea cere expres ca sesizarea să fie făcută în scris și motivat”, notează judecătorul.
El susține că în lipsa unei sesizări formale, CCR nu avea temei pentru a interveni și a anula alegerile, cu atât mai mult cu cât, anterior, validase rezultatele primului tur, prin Hotărârea nr. 31 din 2 decembrie 2024. Potrivit acestuia, anularea ulterioară a întregului proces electoral, fără probe solide privind o fraudă care să afecteze direct rezultatul, reprezintă un abuz de interpretare și o încălcare a principiului securității juridice.
„(…) Conform prevederilor art. 52 alin. (1) din legea menţionată, „(1) Curtea Constituțională anulează alegerile în cazul în care votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur de scrutin. În această situație Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor”. Or, în prezenta cauză, pretinsele fraude reţinute în motivarea hotărârii contestate, fără a fi dovedite în mod corespunzător, nu vizează cerinţa prevăzută de lege, respectiv votarea şi stabilirea rezultatelor de natură a modifica atribuirea mandatului sau ordinea candidaţilor, ci o etapă anterioară procesului de votare, respectiv etapa derulării campaniei electorale anterioare votului propriu zis, vizând modalitatea de informare a alegătorilor prin intermediul social-media, respectiv finanţarea campaniei electorale, aspecte care nu intră sub incidenţa textului de lege indicat”.
Un alt argument-cheie invocat în motivare este acela că decizia CCR a venit în timp ce votarea în turul al doilea era deja în desfășurare în diaspora. „Prin anularea procesului electoral, cetățenii au fost lipsiți de posibilitatea de a-și alege candidații preferați”, se menționează în documentul instanței.
Judecătorul mai atrage atenția că pretinsele fraude menționate de Curtea Constituțională în motivarea sa nu privesc procesul efectiv de votare sau de stabilire a rezultatelor, ci aspecte legate de desfășurarea campaniei electorale – cum ar fi comunicarea pe rețelele sociale sau finanțarea campaniilor.
Instanța citează articolul 52 din Legea 370/2004 privind alegerea Președintelui României, care prevede că alegerile pot fi anulate doar dacă „votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur de scrutin”.
Ori, arată judecătorul, „fraudele reținute nu vizează etapa votării și nici stabilirea rezultatelor, ci faze anterioare – respectiv campania electorală, comunicarea în social media și sursele de finanțare – care nu intră sub incidența textului legal”. Cu alte cuvinte, suspiciunile privind influențarea alegătorilor prin internet sau promovare online nu pot constitui, legal, temei pentru anularea alegerilor, potrivit Antena3CNN.
Deciziile și hotărârile CCR nu sunt echivalente
O parte importantă a argumentației lui Alexandru Vasile se referă la distincția dintre „deciziile” și „hotărârile” Curții Constituționale. Potrivit articolului 11 din Legea 47/1992, doar deciziile CCR sunt general obligatorii și au putere juridică pentru viitor. În schimb, hotărârile – cum este cazul celei din 6 decembrie 2024 – nu beneficiază de aceeași autoritate.
Judecătorul consideră astfel că Hotărârea nr. 32/2024, deși are efecte normative, nu poate anula un proces electoral fără a fi supusă controlului juridic și fără a avea un temei solid. Mai mult, fiind un act administrativ normativ, cu aplicare generală, poate fi suspendat de instanțele de contencios administrativ în condițiile legii.
Extrase din motivarea Judecătorului Alexandru Vasile de la Curtea de Apel Ploiești
- Un prim motiv de nelegalitate, circumscris cerinţei privind cazul bine justificat, invocat de reclamantă, se referă la faptul că pârâta Curtea Constituţională a interpretat în mod abuziv atribuţia prevăzută de art. 146 lit f) din Constituţie, sesizându-se din oficiu, deşi art. 10 din Legea nr. 47/1992 prevede expres că sesizarea trebuie făcută în scris şi motivat.
- Curtea constată că, prin cererea de chemare în judecată, un prim motiv de nelegalitate invocat de reclamantă, se referă la faptul că, la emiterea Hotărârii nr. 32 din 6 decembrie 2024, Curtea Constituţională a comis un exces de putere, aşa cum este definit de art. 2 alin. (1) lit n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Arată că, prin actul administrativ normativ contestat, Curtea Constituţională a interpretat în mod abuziv atribuţia prevăzută de art.146 lit f) din Constituţie, aceea de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea preşedintelui României,anulând, printr-o autosesizare arbitrară întregul proces democratic de alegere a Preşedintelui României.
- Un alt motiv de nelegalitate invocat de reclamantă se referă la faptul că actul administrativ normativ contestat a fost emis cu încălcarea termenului până la care ar fi putut fi pusă în discuţie posibilitatea anulării alegerilor, după ce anterior validase, prin Hotărârea nr. 31 din 2 decembrie 2024 turul I şi rezultatele acestui tur.
- Având în vedere principiul ierarhiei actelor normative reglementat prin aceste prevederi, Curtea reţine că, deşi conform dispoziţiilor art. 11 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 „Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.”, caracterul general obligatoriu nu poate fi atribuit şi hotărârilor Curţii Constituţionale, astfel că prevalează dispoziţiile din Legea fundamentală mai sus menţionate, care atribuie caracter general obligatoriu doar deciziilor Curţii Constituţionale, nu şi hotărârilor emise de instanţa de contencios constituţional.
- În prezenta cauză, Curtea reţine că Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 32 din 6 decembrie 2024 a fost emisă pentru organizarea executării Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 12 septembrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, astfel că aceasta reprezintă un act administrativ cu caracter normativ.
- În prezenta cauză, Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 32 din 6 decembrie 2024, chiar dacă are o perioadă limitată de aplicare, vizând doar anularea procesului electoral cu privire la alegerea Președintelui României din anul 2024, aceasta nu are un destinatar identificat de la început, ci priveşte anularea procesului electoral cu caracter general, în privinţa tuturor persoanelor implicate în calitate de candidaţi sau alegători.
