Mirela Loșniță
Ce trebuie să facem cu aghiasma rămasă de la Izvorul Tămăduirii din alţi ani. Sfatul unui preot . Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare profundă în calendarul ortodox, marcată în fiecare an în vinerea din Săptămâna Luminată. Credincioșii se adună la biserică pentru a primi aghiasma mică, considerată apă sfințită cu puteri vindecătoare asupra trupului și sufletului. Dar ce se întâmplă cu aghiasma rămasă din anii trecuți, pe care mulți o păstrează în sticle, în dulapuri sau în colțuri de icoane?
Un preot a oferit recent lămuriri importante pentru toți cei care încă dețin apă sfințită de la Izvorul Tămăduirii din anii anteriori. Răspunsurile sale sunt esențiale pentru a nu transforma o practică sacră într-un gest lipsit de sens sau, mai grav, lipsit de respect.
Ce trebuie să facem cu aghiasma rămasă de la Izvorul Tămăduirii din alţi ani
Primul lucru pe care părintele îl subliniază este că aghiasma nu „expiră” în sensul obișnuit. Dacă a fost sfințită corect, în cadrul slujbei rânduite și păstrată în condiții curate, poate rămâne bună de consum ani la rând, fără să-și piardă calitățile tămăduitoare.
Totuși, locul în care o păstrăm este esențial. Sticla trebuie să fie curată, închisă ermetic și depozitată departe de mâncare, alcool sau obiecte necurate. Ideal este să fie așezată într-un colț de rugăciune, lângă icoane, într-un loc liniștit, ferit de lumina directă și de variații mari de temperatură.
Un semn clar că aghiasma a fost păstrată corect este limpezimea. Dacă după un an sau mai mulți, apa sfințită este încă limpede, fără miros neplăcut și fără urme de alterare, ea poate fi consumată în continuare în momente de nevoie – post, boală, rugăciune pentru protecție.
Totuși, dacă observi că s-a tulburat, are miros ciudat sau sedimente, înseamnă că a fost contaminată. În acest caz, nu se aruncă în chiuvetă sau toaletă, ci la rădăcina unui pom curat, într-un loc în care nu se calcă, cu o rugăciune simplă, în taină.
Ce facem cu aghiasma veche dacă primim una nouă
În ziua de Izvorul Tămăduirii, credincioșii primesc aghiasmă nouă, binecuvântată special pentru acel an. Mulți se întreabă ce este de făcut cu sticla din anii trecuți.
Părintele recomandă una dintre cele două opțiuni:
- Se consumă cu rugăciune, înainte de a deschide sticla cu aghiasma nouă. Se poate lua câte o înghițitură pe nemâncate, însoțită de o rugăciune personală sau de citirea unui psalm.
- Se folosește pentru stropirea casei, a pomilor sau a animalelor, mai ales dacă se apropie perioade grele sau ne simțim în pericol. Este un act de curățare și binecuvântare a spațiului în care trăim.
Este greșit să aruncăm aghiasma veche pentru a face loc celei noi. „Nu schimbăm un har divin cu altul, ci le primim pe amândouă cu aceeași evlavie. Aghiasma se consumă, nu se înlocuiește,” subliniază preotul.
Mulți oameni, din obișnuință, păstrează sticla cu aghiasmă doar ca simbol sau ca decor. Preotul atrage atenția că aceasta este o abordare greșită. Apa sfințită trebuie folosită cu scopul de a ne întări spiritual, nu ca un obiect cu valoare estetică.
Cel mai bine este ca aghiasma să fie băută pe nemâncate, în zile de post sau de încercare, când simțim nevoie de sprijin. Se poate consuma și în cazuri de boală, frică, înainte de examene sau intervenții medicale. Se recomandă ca înainte de fiecare înghițitură să rostești măcar o cruce sau o rugăciune scurtă precum „Doamne, miluiește-mă”.
