Mirela Loșniță
Tradițiile legate de sărbătoarea Rusaliilor ocupă un loc important în folclorul românesc, mai ales în zonele rurale. Printre cele mai vechi obiceiuri păstrate, dar tot mai rar întâlnite în zilele noastre, se numără și folosirea frunzelor de nuc, considerate simbol de protecție, liniște sufletească și alungare a spiritelor rele. În 2025, Rusaliile sunt marcate pe 23 și 24 iunie, iar în Sâmbăta Morților, frunzele de nuc devin parte integrantă a ritualului de pomenire și ocrotire.
Ce trebuie să faci, neapărat, cu frunzele de nuc în ziua de Rusalii
În tradiția populară românească, frunza de nuc are o încărcătură simbolică aparte. Nucul este un arbore cu o aură mistică, iar frunza sa este folosită în diverse momente importante din calendarul ortodox. Se spune că are puterea de a îndepărta spiritele rele și de a proteja casa și familia de blesteme, boli sau farmece. De Rusalii, această credință devine și mai puternică, deoarece sărbătoarea este legată de prezența spiritelor celor morți și de nevoia de a le împăca.
Femeile din sat obișnuiau să culeagă frunze proaspete de nuc în ajunul Rusaliilor. Acestea erau păstrate apoi în gospodărie, puse la icoane, în streașina casei sau chiar în buzunar, pentru a alunga ielele, spirite feminine răzbunătoare care, conform credințelor, bântuie locurile izolate în această perioadă.
Cum se folosesc frunzele de nuc în ziua de Rusalii
Obiceiul cel mai răspândit presupune așezarea frunzelor de nuc pe podeaua bisericii în timpul slujbei de Rusalii. Oamenii stau în genunchi pe aceste frunze în semn de smerenie și rugăciune pentru liniștea sufletelor celor adormiți. După încheierea liturghiei, frunzele se iau acasă și se păstrează cu grijă. Ele nu se aruncă, ci se folosesc ulterior la tămâieri, la ungerea cu mir sau în momente de boală sau frică.
Un alt obicei important este purtarea frunzelor de nuc în buzunar sau în sân, în special de către copiii și bătrânii considerați mai vulnerabili. Această practică are rol de protecție spirituală împotriva farmecelor sau a răului adus de iele. În unele zone din Moldova și Oltenia, frunza de nuc se pune și în apă, pentru ca cei care se spală cu ea să fie feriți de boli pe tot parcursul anului.
De ce se așază frunze de nuc sub fețele de masă cu colivă
În Sâmbăta Morților, gospodinele folosesc frunze de nuc și la împărțirea pachetelor pentru cei adormiți. Farfuriile cu colivă, sarmale și colaci sunt așezate pe o pânză albă, sub care se pun câteva frunze de nuc. Semnificația acestui gest ține tot de ideea de ocrotire și legătură între lumea celor vii și cea a celor trecuți în neființă.
Totodată, în unele sate din Ardeal, femeile pun frunze de nuc în coșurile cu pomană, considerând că astfel transmit pacea și echilibrul sufletesc celor răposați. În gospodăriile mai tradiționaliste, frunzele rămase se usucă și se păstrează pentru tămâieri în momentele de grea încercare sau pentru a face băi purificatoare.
Frunza de nuc și ritualul de alungare a ielelor
Una dintre cele mai vechi credințe spune că în noaptea de dinaintea Rusaliilor, ielele bântuie și își caută victime printre cei care nu respectă obiceiurile. Aceste spirite feminine, descrise în legende drept frumoase dar periculoase, pot aduce boală, leșin sau chiar moarte celor care le supără. Pentru a se proteja, oamenii aprind tămâie, fac cruce în fața porții și așază frunze de nuc pe pragul casei sau la geamuri.
Fetele nemăritate le leagă în cingători sau le pun sub pernă în noaptea de Rusalii pentru a avea vise premonitorii. În unele părți din Muntenia, frunza de nuc se pune într-un bol cu apă alături de o monedă de argint și se stropește cu această apă casa, pentru belșug și noroc.
Ce nu trebuie să faci cu frunzele de nuc
Frunza de nuc este considerată sacră în aceste zile. Tocmai de aceea, aruncarea ei la gunoi este privită ca un gest de neglijență spirituală. După ce nu mai este folosită, frunza se arde cu tămâie sau se îngroapă la rădăcina unui pom fructifer. Se spune că astfel, energia sa protectoare revine în pământ și va da roade în anul următor.
De asemenea, nu este indicat să folosești frunza de nuc în scopuri banale în această perioadă, cum ar fi la curățenie sau ca înlocuitor pentru alte plante. Este un simbol al echilibrului și nu trebuie tratat ca o simplă frunză.
Frunzele de nuc în medicina populară
Pe lângă semnificația spirituală, frunza de nuc are și întrebuințări medicale. De secole, ea este folosită în infuzii și cataplasme pentru tratarea bolilor de piele, rănilor, eczemelor sau transpirației excesive. De Rusalii, femeile strâng frunzele fragede, care apoi se usucă pentru a fi folosite în ceaiuri sau băi terapeutice.
În unele sate din nordul Moldovei, se practică „baia cu frunze de nuc” în a doua zi de Rusalii, o tradiție păstrată din vremuri străvechi, considerată benefică pentru copii, femei lăuze și persoanele bolnave. Se pun frunze în apă caldă și se lasă să se infuzeze. Apoi, cu această apă se stropește trupul, în credința că bolile vor fi îndepărtate.
Tot mai puțini respectă tradiția, dar aceasta nu trebuie uitată
Deși obiceiul folosirii frunzelor de nuc este astăzi respectat în special de bătrânii din satele tradiționale, el păstrează o valoare culturală și spirituală profundă. Într-o lume grăbită, în care multe dintre sensurile ritualurilor religioase se pierd, păstrarea acestor practici poate fi o formă de conectare cu rădăcinile și liniștea interioară.
Respectarea tradiției nu înseamnă doar repetarea unui gest, ci asumarea unei legături simbolice cu trecutul, cu natura și cu spiritualitatea locului. Frunza de nuc devine astfel mai mult decât un element decorativ – devine puntea dintre lumea văzută și cea nevăzută, dintre cei vii și cei plecați.
