Georgescu Dragos
Divorțul nu înseamnă doar despărțirea a două persoane, ci și împărțirea unei vieți construite împreună. Iar dintre toate bunurile care ajung în discuție, casa este, de departe, cea mai sensibilă și mai disputată. Pentru mulți români, locuința reprezintă siguranță, stabilitate și ani întregi de muncă. De aceea, una dintre primele întrebări care apare la divorț este: cine rămâne cu casa după divorț?
Cine rămâne cu casa după divorț. Ce spune legea și ce pierd mulți fără să știe
Răspunsul nu este universal și nu depinde doar de dorința unuia dintre soți. Legea românească stabilește reguli clare, dar aplicarea lor diferă de la caz la caz, în funcție de modul în care a fost dobândită locuința, de regimul matrimonial ales și de existența copiilor.
Primul criteriu analizat la divorț este momentul și modul în care a fost cumpărată casa. Din acest punct de vedere, legea face o diferență esențială între bunurile comune și bunurile proprii.
Potrivit Codul civil al României, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt, în principiu, bunuri comune, indiferent pe numele cui au fost cumpărate. Aceasta este una dintre cele mai frecvente surse de confuzie.
Casa cumpărată în timpul căsătoriei
Dacă locuința a fost achiziționată după căsătorie, din venituri comune, casa aparține ambilor soți, chiar dacă:
– contractul este pe numele unuia singur;
– doar unul dintre soți a plătit efectiv ratele;
– unul dintre soți nu a avut venituri.
În această situație, la divorț, casa se împarte, nu se „acordă” automat unuia dintre soți.
Cum se împarte casa în practică
Există mai multe variante:
– unul dintre soți rămâne în casă și îl despăgubește pe celălalt;
– casa se vinde, iar banii se împart;
– soții rămân coproprietari, situație rar recomandată.
Instanța sau notarul nu decide „cine merită casa”, ci cum se împarte valoarea ei.
Casa pe numele unui singur soț: mitul cel mai periculos
Unul dintre cele mai răspândite mituri este acesta: „Casa e pe numele meu, deci rămâne a mea”. Din punct de vedere legal, acest argument nu este suficient.
Dacă locuința a fost cumpărată:
– în timpul căsătoriei;
– din bani comuni;
atunci este bun comun, chiar dacă actele sunt pe numele unui singur soț. Celălalt soț are drept la o cotă-parte din valoare.
Instanțele analizează sursa banilor, nu doar actele.
Casa cumpărată înainte de căsătorie
Dacă unul dintre soți a cumpărat casa înainte de căsătorie, aceasta este, în principiu, bun propriu. În această situație:
– casa nu se împarte;
– celălalt soț nu devine proprietar automat;
– proprietarul rămâne cel care a cumpărat-o.
Totuși, apar nuanțe importante.
Investiții făcute în timpul căsătoriei
Dacă, după căsătorie:
– s-au făcut renovări majore;
– s-au plătit rate din bani comuni;
– valoarea casei a crescut datorită efortului comun;
celălalt soț poate cere o despăgubire, nu o cotă de proprietate. Este o diferență esențială, dar extrem de importantă.
Casa moștenită sau primită prin donație
Locuințele moștenite sau primite prin donație de unul dintre soți sunt considerate bunuri proprii, chiar dacă moștenirea sau donația a avut loc în timpul căsătoriei.
În aceste cazuri:
– casa nu se împarte;
– nu intră în masa bunurilor comune;
– celălalt soț nu devine proprietar.
Excepția apare dacă locuința a fost transformată substanțial cu bani comuni, situație în care se poate cere o compensare financiară.
Creditul ipotecar și divorțul
Un caz extrem de frecvent este cel al casei cumpărate prin credit ipotecar. Aici apar două planuri diferite:
– proprietatea asupra casei;
– obligația de plată a ratelor.
Dacă locuința este bun comun, dar creditul este pe numele unuia singur, acest lucru nu schimbă regimul de proprietate. Casa tot bun comun este.
La divorț, instanța sau notarul va stabili:
– cine rămâne în locuință;
– cine preia creditul;
– cum se face compensarea financiară.
Banca trebuie informată și, de cele mai multe ori, este necesar acordul ei pentru modificarea contractului de credit.
Cine rămâne efectiv în casă după divorț
Este important de făcut diferența între dreptul de proprietate și dreptul de folosință.
Chiar dacă ambii soți sunt coproprietari, instanța poate decide ca:
– unul dintre soți să rămână temporar în locuință;
– celălalt să părăsească imobilul;
– acest drept de folosință să fie limitat în timp.
Această decizie este influențată de mai mulți factori.
Rolul copiilor în decizia privind locuința
Atunci când există copii minori, instanța ține cont în mod special de interesul acestora. În multe cazuri:
– părintele la care rămân copiii primește drept de folosință asupra locuinței;
– chiar dacă nu este proprietar unic;
– pentru a asigura stabilitatea copiilor.
Acest drept nu înseamnă transfer de proprietate, ci doar drept de a locui acolo.
Poți fi dat afară din casă după divorț?
Aceasta este una dintre cele mai temute întrebări. Răspunsul depinde de situație.
Poți fi obligat să părăsești locuința dacă:
– nu ești proprietar sau coproprietar;
– există o hotărâre judecătorească;
– locuința este bun propriu al celuilalt soț;
– instanța decide un drept de folosință exclusiv.
Nu poți fi dat afară arbitrar, fără decizie legală.
Divorțul la notar și împărțirea casei
În cazul divorțului amiabil, la notar:
– soții pot stabili de comun acord cine rămâne cu casa;
– se poate face partaj voluntar;
– procedura este mai rapidă și mai puțin costisitoare.
Aceasta este, de multe ori, cea mai bună soluție, dacă există înțelegere.
Când decide instanța
Dacă nu există acord:
– partajul se face în instanță;
– procesul poate dura ani;
– costurile sunt mai mari;
– decizia finală nu mulțumește întotdeauna pe nimeni.
Instanța analizează:
– actele de proprietate;
– contribuția fiecărui soț;
– existența copiilor;
– situația locativă a fiecăruia.
Greșeli care te pot lăsa fără casă
Cele mai frecvente greșeli sunt:
– mutarea din locuință fără consult juridic;
– semnarea unor acte fără explicații;
