Redactia
Spre finele anului 2017 a reușit performanța de a se clasa pe prima treaptă în clasamentul mondial, poziție păstrată mai mult de un an. Palmaresul său este impresionat și măgulitor pentru orice român. Cu toate acestea, puțini știu povestea de început a campioanei. Cine i-a pus racheta în mână, cum a decurs copilăria ei la Tulcea și cum a ajuns să scrie istorie o aromâncă!
Ei bine, ar fi bine de menționat că primul contact al Simonei cu racheta de tenis a avut loc pe când aceasta avea doar 4-5 ani. Fratele ei, Nicolae, lua lecții de tenis, iar Simona îl acompania mereu, urmărindu-l îndeaproape. Într-o zi, însă, aceasta a intrat încrezătoare pe terenul de tenis, cu o rachetă mai mare decât ea, după cum își amintește chiar tatăl ei într-un interviu cu Adevărul.
Tatăl Simonei Halep: ”Nu purta fustiță”
”Avea cred vreo patru ani și jumătate când profesorul mi-a spus: « Aduceţi-o la mine». Avea Simona o rachetă de tenis mai mare decât ea“, povestea tatăl Simonei, într-un interviu dat mai demult. Și mama sa, Stania Halep, punctează că Simona era o fire băiețoasă de fel și că ura să poarte rochițe ori fustițe. ”Nu purta fustiță. Acum nu-i place echipamentul pentru că are fustă”, mărturisea Stania despre fiica ei care la numai câțiva anișori prefer să bată mingea pe stradă decât să se joace cu păpușile.
Simona: ”N-am avut păpuși, jucam tenis”
Lucru amintit chiar și de către Simona Halep, într-un alt interviu. ”N-am avut păpuși, n-am avut altceva. Jucam fotbal, jucam tenis, făceam fileu din ață, am găurit asfaltul și am băgat doi stâlpi și jucam tenis, și în casă la fel, am făcut un mini teren de tenis și jucam cu fratele meu”, spunea Simona. Și așa au început lucrurile. În timp ce fratele său a renunțat la orele de tenis, Simona devenea tot mai dedicată.
Primul antrenor al Simonei Halep: ”Se vedea că e un copil cu chemare pentru tenis”
Aceasta mergea de mai multe ori pe săptămână la antrenamente, fiind condusă chiar de către părinții ei, cei care o urmează și-n ziua de azi. Vorbind despre capacitatea Simonei, la doar câțiva anișori, primul ei antrenor avea să se declare peste ani cu adevărat impresionat. ”Mi-a plăcut mult. Avea o motricitate extraordinară. La cinci ani, alerga precum o sportivă, deşi era cât racheta de mică. Promitea mult. La început, pregătirea nu a fost foarte intensă, două – trei antrenamente pe săptămână, întrucât era foarte mică. (…) Am vrut să ştie tot. Am lucrat cu ea toate elementele. Era o fetiţă harnică, modestă, talentată şi inteligentă. Nu i-am zis de două ori că trebuie să strângă mingile. Nici nu mai întorceam capul, pentru că ştiam că ea îşi vede de treabă. Avea o îndemânare aparte. Alerga, sărea, aprecia corect loviturile şi avea imaginaţie în joc. Se vedea limpede că e un copil cu chemare pentru sport în general şi pentru tenis în special”, îşi aminteşte primul antrenor al Simonei Halep.
După Ioan Stan, Simona Halep a ajuns pe mâna altor antrenori, care au continuat s-o șlefuiască în campioana de astăzi. „Eu am pus prima cărămidă, am fost primul care a avut răbdarea să stau în soare şi să strâng mii de mingi. Ar fi o impietate din partea mea să nu-i amintesc şi pe cei care au lucrat apoi cu Simona, primii după mine fiind Nicuşor Ene, Daniel Dragu, Liviu Panait şi Radu Popescu. Ei au construit în continuare casa. Am sperat mereu că va fi una frumoasă. Am o apreciere deosebită pentru ei”, mărturisea Ioan Stan.
