Cum a apărut Cristina Șișcanu după ce și-a înmormântat tatăl?! Fanii au reacționat imediat: „Sunt buni şi banii, dar eşti prea de tot!”

Cristina Șișcanu, cunoscută personalitate publică și soția prezentatorului TV Mădălin Ionescu, se confruntă cu o perioadă extrem de dificilă după pierderea tatălui său. Tragedia, care i-a marcat profund viața, a fost urmată de critici din partea unor internauți, care au fost surprinși de decizia vedetei de a continua să fie activă pe rețelele sociale.

Moment greu în viața Cristinei Șișcanu

Pierderea unei persoane dragi este întotdeauna un moment de cotitură, iar pentru Cristina Șișcanu acest eveniment a venit cu o încărcătură emoțională deosebit de grea. Tatăl său, care a luptat cu probleme serioase de sănătate, a decedat recent, lăsând un gol imens în inima familiei. În ciuda durerii, Cristina a ales să rămână conectată cu fanii săi, împărtășind momente din viața sa chiar și în aceste vremuri dificile.

Activitatea sa online, în special prezentarea unei noi rețete, a stârnit un val de critici din partea unor urmăritori. Internauții au considerat că perioada de doliu ar fi trebuit respectată într-un mod mai tradițional, fără activități publice sau promovarea unor conținuturi care pot părea neadecvate contextului emoțional.

Comentariile negative au variat de la îndemnuri de a lua o pauză de la mediul online până la observații legate de presupusa dorință a vedetei de a atrage atenție și de a monetiza fiecare moment al vieții sale, chiar și pe cele mai sensibile.

„Mai liniștește-te ! Ține perioada de doliu! Lasă obsesia netului, sunt buni și banii, dar ești prea de tot!”

„Să nu-ți strici fațetele în el”

„Draga mea, tu nu ai făcut nimic, toate sunt la vid, ce mâncare ai făcut?”, sunt doar câteva dintre comentariile acide ale internauților.

Cum a răspuns jurnalista acestor critici

În fața acestor reproșuri, Cristina a ales să vorbească deschis despre durerea pe care o resimte și despre motivele care o determină să continue să fie activă online. Ea explică faptul că implicarea în activități obișnuite și comunicarea cu fanii reprezintă pentru ea un mecanism de coping, o modalitate de a gestiona durerea și de a găsi o formă de normalitate în mijlocul suferinței.

„Tata a fost un om extraordinar de bun. Fără subiectivism, așa a fost. Era un om iubit de toată lumea, un om cu umor și pierderea lui e greu de dus. Dacă eu nu îmi ocup mintea cu lucruri de făcut, nu pot să fac față durerii. Când rămân singură cu mine, dacă sunt singură în mașină, cum e acum…durerea e mare.

E foarte greu în momentele în care stau singură și nu fac nimic. Încep să mă adâncesc în durerea care mi-a provocat-o pierderea tatălui meu. (…) Fizic nu mai e și e foarte greu, încerc să mă țin tare. Dorul este cumplit și e foarte greu să mă adaptez noii situații”, a detaliat Cristina Șișcanu într-un filmuleț pe Facebook.

Mai mult decât atât, Cristina Șișcanu a împărtășit public amintiri prețioase și trăsături care îl defineau pe tatăl său, un om iubit și apreciat de cei din jurul său. Aceste momente de sinceritate și vulnerabilitate arată o altă față a doliului, una care caută să onoreze memoria persoanei pierdute prin păstrarea vie a amintirilor frumoase.

„Eu semăn cu el fizic. De la el am moștenit sensibilitatea. Era un om foarte sensibil. A avut mai multe regrete fizice. A fost foarte greu acum un an când m-a sunat mama să-mi spună că tata nu mai respiră și nu putea fi transportat la spital. S-a întâmplat atunci un miracol, când o doamnă doctoriță a zis că-și asumă riscul să-l ducă la spital.

Calitatea vieții lui s-a deteriorat foarte tare. A fost mai bine decât ne-au spus doctorii că va fi. Avea probleme cu inima și multe altele de sănătate. Cea mai gravă era cea cu inima și pentru problema lui nu putea fi tratat”, a mai relatat vedeta.

În ciuda criticilor primite, Cristina Șișcanu demonstrează că fiecare persoană trăiește și exprimă durerea în moduri diferite. Decizia sa de a nu se retrage complet din spațiul public este o dovadă a puterii sale de a lupta cu suferința, dar și a dorinței de a menține o legătură cu cei care o urmăresc și o susțin. Într-o perioadă atât de sensibilă, empatia și înțelegerea ar trebui să primeze în fața judecăților și a criticii.