Coiful de Aur de la Coțofenești, una dintre cele mai prețioase piese ale tezaurului dacic, poartă cu sine o poveste fascinantă și incredibilă. Această piesă de o valoare istorică inestimabilă, recent furată dintr-un muzeu din Olanda, a fost descoperită întâmplător în satul Poiana, în anii 1926-1927, de niște copii care pășteau vitele.
Coiful are o istorie plină de întorsături neașteptate, de la întrebuințările sale inedite din gospodăria familiei care l-a găsit, până la drumul său către recunoașterea ca artefact istoric de mare importanță. Povestea sa ne poartă înapoi în timp, dezvăluind fragmente din trecutul bogat al civilizației dacice.
Cum a fost găsit Coiful de Aur Dacic
Coiful de Aur de la Coțofenești a fost găsit, conform relatărilor din 2020 ale lui Ernest Târnoveanu, directorul Muzeului Național de Istorie a României, „cel mai probabil în 1927 sau chiar 1926”. Descoperirea s-a petrecut într-un mod cu totul accidental, pe un deal din satul Poiana, unde niște copii își pășteau vitele. Printre aceștia se afla Traian Simion, care avea să joace un rol important în aducerea acestei piese la lumină.
Copiii, neștiind ce au găsit, au considerat coiful o simplă „căciulă” aurie și s-au amuzat punându-l pe cap. Ajuns în gospodăria familiei Simion, coiful a fost privit doar ca un obiect straniu, dar nu neapărat valoros. A fost folosit în moduri neașteptate: mai întâi ca adăpătoare pentru găini, iar ulterior aruncat pe acoperișul unui coteț. Cei care l-au descoperit nu și-au dat seama că acest artefact era făcut din aur, deoarece, potrivit lui Târnoveanu, „aurul antic conține o cantitate mare de argint, ceea ce îi conferă o culoare galbenă neobișnuită.”
„Copiii au găsit o «căciulă», aşa au şi declarat, şi au pus-o rând pe rând în cap şi au adus-o acasă, în curtea familiei Simion. Coiful a fost găsit de unul din copiii acestei familii, care se numea Traian”, a spus Târnoveanu, în anul 2020, citat de publicația Independent News.
Abia după ce coiful a fost observat de părinții copiilor, a fost dus la un negustor din Ploiești, Jean Marinescu, care a plătit pentru el suma de 30.000 de lei, o valoare semnificativă pentru acea perioadă. Deși familia Simion nu era conștientă de importanța istorică a obiectului, acest pas avea să fie crucial pentru păstrarea coifului în patrimoniul cultural.
„După ce a fost adăpătoare pentru găini, a fost aruncat pe acoperişul unui coteţ. Nu şi-au dat seama că piesa este din aur. Şi pentru faptul că aurul antic conţine în mod firesc o mare cantitate de argint. Şi acest argint îi dă o culoare gălbuie neobişnuită pentru noi”, mai spunea Ernest Târnoveanu.
Coiful de Aur a ajuns la muzeu
După ce a fost cumpărat de negustorul Jean Marinescu, coiful de aur a fost donat Muzeului Național de Antichități, recunoscându-se astfel importanța sa istorică. În anul 1971, artefactul a fost transferat la Muzeul Național de Istorie a României, unde a devenit unul dintre cele mai valoroase exponate ale colecției de tezaur dacic.
Istoria acestui coif a fost detaliată de Ernest Târnoveanu, care a evidențiat faptul că supraviețuirea sa este aproape miraculoasă. Deși descoperit într-un mod atât de banal și utilizat în gospodărie fără nicio conștientizare a valorii sale, coiful a reușit să ajungă în cele din urmă să fie recunoscut ca un simbol important al culturii dacice.
Valoarea acestui artefact nu constă doar în materialul din care este realizat, ci și în măiestria artistică cu care a fost confecționat. Decorat cu simboluri și motive complexe, coiful reflectă credințele, tradițiile și nivelul avansat de cunoaștere al civilizației dacice. În același timp, povestea descoperirii sale rămâne o mărturie a modului în care istoria și cultura pot fi redescoperite întâmplător, dar și cum aceste comori pot fi pierdute dacă nu sunt protejate corespunzător.
Povestea Coifului de Aur de la Coțofenești este una care amintește de importanța păstrării patrimoniului cultural și istoric. Descoperirea și drumul său către recunoașterea internațională arată cât de fragile pot fi aceste artefacte și cum ele depind de grija și responsabilitatea noastră colectivă pentru a fi protejate.
Incidentul recent al furtului coifului dintr-un muzeu din Olanda subliniază și mai mult această fragilitate. Este crucial ca autoritățile și instituțiile culturale să colaboreze pentru a asigura securitatea acestor comori și pentru a preveni astfel de incidente care pot duce la pierderi iremediabile.
Astăzi, Coiful de Aur de la Coțofenești rămâne un simbol al moștenirii dacice, dar și o lecție despre modul în care putem redescoperi și proteja istoria. Fie că este vorba de descoperiri întâmplătoare sau de eforturi intenționate de conservare, fiecare artefact adaugă o piesă importantă la puzzle-ul identității noastre culturale.