Georgescu Dragos
Boboteaza, sărbătorită în data de 6 ianuarie, este un punct culminant al sărbătorilor de iarnă, marcând încheierea ciclului festiv dedicat Nașterii Domnului și inițierea în misterul Teofaniei, cunoscută și sub numele de Botezul Domnului. Această zi nu numai că închide perioada colindelor și a festivităților de Crăciun, dar deschide și un nou capitol spiritual pentru creștini, fiind celebrată atât de ortodocși, cât și de catolici. Boboteaza este o sărbătoare plină de culoare și semnificații, unde tradițiile populare se împletesc armonios cu ritualurile religioase, creând un mozaic cultural vibrant, caracteristic comunităților românești.
Cum trebuie așezată sarea pe masa de Bobotează
Central în sărbătoarea Bobotezei este rememorarea botezului lui Iisus Hristos în râul Iordan, un moment de profunda spiritualitate care revelează manifestarea divină a Sfintei Treimi. Vocea Tatălui care confirmă filiația divină a lui Iisus și prezența Duhului Sfânt sub forma unui porumbel sunt elemente fundamentale care subliniază importanța teologică a acestei zile. Botezul Domnului simbolizează purificarea spirituală și renașterea fiecărui credincios, fiind un moment de meditație profundă asupra propriei vieți și credințe.
Masa de Boboteaza este un element central al sărbătorii, reflectând bogăția gastronomică a României. Astfel, sub faţa de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colţ al acesteia se pune câte un bulgăre de sare. Apoi, pe masă se aşază 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borş de „burechiuşe” sau „urechiuşele babei” (fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci), borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac.
Această diversitate culinară nu doar că satisface palatele, dar reprezintă și o expresie a recunoștinței față de darurile naturii și a speranței într-un an nou plin de abundență și sănătate.
Tradițiile de Boboteaza în România
În ziua de Bobotează, toate apele sunt sfințite, acesta fiind un rit esențial care se desfășoară în fiecare parohie. Ritualul sfințirii apelor, cunoscut sub numele de „Agheasma Mare”, este un spectacol impresionant, plin de simbolism. Preotul aruncă o cruce în apele unui râu sau lac, iar tinerii din localitate se întrec să o recupereze. Credința spune că cel care va reuși să aducă crucea la mal va fi binecuvântat cu noroc și sănătate pe tot parcursul anului. Această practică, pe lângă valoarea ei spirituală, este și un prilej de socializare și de întărire a legăturilor comunitare.
Pe lângă înotul pentru cruce, în multe regiuni ale României, Boboteaza este însoțită de obiceiuri care reflectă o îmbinare între sacrul creștin și elementele precreștine, cum ar fi ghicitul în stele sau ritualurile de fertilitate și prosperitate. Fetele nemăritate practică rituale de divinație pentru a-și afla ursitul, unul dintre cele mai cunoscute fiind cel în care acestea pun busuioc sub pernă în noaptea de Bobotează, sperând să-și viseze viitorul soț.
Iordănitul, un obicei străvechi
Un alt obicei remarcabil este „iordănitul”, specific mai ales comunităților din nordul țării. În trecut, femeile se adunau în casele unora dintre ele, pregătind mese copioase cu mâncăruri tradiționale, cum ar fi coliva, sarmalele sau diferite tipuri de plăcinte. După ce petreceau, cântând și dansând până în zori, urma un ritual jucăuș și uneori provocator: bărbații care treceau pe drum erau „capturați” de grupurile de femei și amenințați cu aruncarea în apă, simbolizând astfel o formă de purificare și amuzament.
Astfel, Boboteaza nu este doar o zi de sărbătoare religioasă, ci și un prilej de a celebra identitatea culturală românească, de a întări legăturile comunitare și de a începe anul nou cu speranță și bucurie. În inima iernii, tradițiile de Boboteaza aduc un suflu de căldură și culoare, amintindu-ne de continuitatea și profunzimea spirituală a vieții noastre.
