Nicolescu Daniela
Daciana Sârbu a vorbit deschis despre procesul dificil prin care ea și Victor Ponta au adoptat-o pe fiica lor, Maria, dezvăluind că micuța purta traume adânci care au îngreunat adaptarea în noua familie. Decizia a fost luată împreună cu Irina, fiica lor biologică, și Andrei, fiul lui Victor Ponta dintr-o relație anterioară, moment pe care politiciana îl descrie drept unul de echilibru și iubire în familie.
În urmă cu aproape cinci ani, Daciana Sârbu și Victor Ponta au adoptat o fetiță, pe nume Maria. Fosta europarlamentară a povestit că dorința de a face acest pas exista de mult timp și a fost discutată și aprobată de toți membrii familiei: Victor Ponta, Irina – fiica lor biologică, și Andrei – fiul fostului premier dintr-o relație anterioară. „Mi-am dorit dintotdeauna să fac asta (să adopte, n. red.), am simţit tot timpul că sunt binecuvântată. Evident că viaţa e complicată şi nu m-am ferit niciodată de la a munci, nici de lupta asta continuă, dar am simţit că am avut tot timpul această mână protectoare şi permanent am simţit că trebuie să dau înapoi aşa. Am hotărât împreună toţi 4, inclusiv Andrei (băiatul din prima căsătorie a lui Victor Ponta, n.r.), şi fără acordul lor nu am fi făcut acest pas. Era cumva momentul, aveam multă iubire de oferit, eram şi într-un echilibru”, a declarat Daciana Sârbu în podcastul „Shero” realizat de Alessandra Stoicescu.
Ea a mărturisit că Irina și-a dorit foarte mult ca noul membru al familiei să fie o fetiță, în timp ce ea ar fi preferat un băiat, dar în final a ținut cont de dorința fiicei sale. Andrei, fratele mai mare, a fost dispus să îi lase Mariei camera lui, deoarece urma să plece la facultate.
Proces dificil și adaptare grea pentru Maria
Daciana Sârbu a explicat că procesul de adopție a fost lung și complicat, așa cum este normal, pentru a pregăti psihologic părinții. Maria provenea dintr-un mediu în care fusese respinsă, ceea ce i-a provocat o traumă puternică de abandon. „Maria nu s-a înţeles cu bunica familiei şi nu au mai vrut-o. Ori ea când trece prin procesul ăsta, normal că, atunci când a ajuns la noi în familie, a fost convinsă că se va întâmpla la fel, era pregătită pentru asta şi cumva ne şi provoca să ajungem în punctul ăla, să o ducem înapoi şi să nu se mai chinuie. Şi întreba permanent: «Şi când mă duceţi înapoi?»”, a povestit Daciana Sârbu.
Fosta europarlamentară a criticat și termenul legal de 30 de zile pentru perioada de probă în adopție: „Deci acest termen de 30 de zile e absolut inuman, dar dincolo de asta tot procesul este absolut necesar, pentru că dacă citeşti şi eşti atent la tot ce ţi se povesteşte sunt exact etapele din aceste prezentări şi discuţii, etape foarte complicate şi grele şi ţi se spune permanent că te va schimba, te va răvăşi şi te va provoca şi vei trăi alături de acest copil şi traumele lui, pe lângă faptul că îţi activează şi traumele tale sau îţi apasă nişte butoane pe care nu ştiai că le ai”.
Sprijin reciproc între părinți
Daciana Sârbu a recunoscut că a avut momente de îndoială cu privire la capacitatea sa de a fi o mamă bună. „Eu începusem să mă îndoiesc că sunt o mamă bună şi am avut momente atât de la limită, încât am zis «Da, e clar că eşuez, că nu pot şi nu o să pot». Dar atunci când nu mai puteam eu, prelua Victor şi gestiona, nu trecea mult până să ajungă şi el în punctul în care să zică că nu mai poată… Ne completam”, a mărturisit aceasta.
