Grigore Madalina
Fragilitatea este considerată de specialiști unul dintre cele mai importante semne ale îmbătrânirii și poate oferi indicii importante despre starea generală de sănătate a unei persoane vârstnice.
Medicii atrag atenția că aceasta nu reprezintă doar o consecință firească a înaintării în vârstă, ci poate deveni un indicator al riscului de spitalizare, dizabilitate, recuperare dificilă după boli sau intervenții chirurgicale și chiar al mortalității.
Potrivit specialiștilor citați de Science Alert, fragilitatea poate fi însă încetinită sau ameliorată prin măsuri relativ simple, precum activitatea fizică regulată, o alimentație echilibrată și menținerea unei vieți sociale activescrie Science Alert.
De ce apare fragilitatea
Persoanele în vârstă care dezvoltă fragilitate au o rezervă fiziologică redusă. Cu alte cuvinte, organismul lor răspunde mai greu în fața bolilor, accidentelor sau altor situații care generează stres fizic și emoțional.
Din acest motiv, probleme aparent minore pot avea consecințe serioase.
O infecție respiratorie, modificarea unui tratament sau câteva zile petrecute la pat pot duce la pierderea independenței și la apariția unor dificultăți majore în viața de zi cu zi.
În schimb, o persoană cu o condiție fizică mai bună poate depăși mult mai ușor astfel de situații și își poate relua activitățile obișnuite într-un timp mai scurt.
Medicii subliniază că procesul de îmbătrânire diferă foarte mult de la un individ la altul.
Astfel, o persoană de 82 de ani poate rămâne activă și independentă, în timp ce o alta de aceeași vârstă poate întâmpina dificultăți chiar și în realizarea unor activități simple.
Fragilitatea contează mai mult decât vârsta
Tot mai mulți specialiști consideră că fragilitatea este un indicator mai relevant decât vârsta cronologică atunci când vine vorba despre starea reală de sănătate a unui senior.
Din acest motiv, evaluarea fragilității a devenit o practică obișnuită în numeroase spitale și centre medicale pentru persoanele care au depășit vârsta de 65 de ani.
Scopul este identificarea timpurie a problemelor care pot afecta autonomia și calitatea vieții.
Cum este evaluată fragilitatea
Există două metode principale utilizate de medici pentru evaluarea fragilității.
Prima o definește ca pe un sindrom fizic caracterizat prin slăbiciune musculară, oboseală accentuată, mers lent, scădere involuntară în greutate și nivel redus de activitate fizică.
Persoanele care prezintă unul sau două dintre aceste semne sunt considerate „pre-fragile”, în timp ce cele care acumulează mai multe simptome sunt încadrate în categoria persoanelor fragile.
A doua metodă privește fragilitatea ca pe rezultatul acumulării mai multor probleme de sănătate de-a lungul timpului.
Bolile cronice, dificultățile de mobilitate, problemele de memorie, scăderea auzului sau a vederii, alimentația necorespunzătoare și izolarea socială contribuie la diminuarea capacității organismului de a face față unor evenimente precum infecțiile, căderile sau internările.
Poate fi fragilitatea ameliorată?
Multă vreme s-a considerat că fragilitatea este un proces ireversibil.
Cercetările recente arată însă că situația este mai complexă.
Specialiștii descriu acum fragilitatea ca pe un spectru care poate varia de la forme ușoare la forme severe.
În unele cazuri, starea persoanei se poate agrava, însă în altele poate fi stabilizată sau chiar îmbunătățită.
O analiză realizată pe mai mult de 42.000 de adulți vârstnici a arătat că, pe parcursul a aproape patru ani, aproximativ 14% dintre participanți și-au îmbunătățit starea de sănătate.
În același interval, aproape 30% au devenit mai fragili, iar peste jumătate au rămas relativ stabili.
Aceste rezultate sugerează că evoluția fragilității nu este întotdeauna previzibilă și că intervențiile timpurii pot avea un rol important.
Ce recomandă medicii
Specialiștii spun că identificarea timpurie a unor semne precum oboseala persistentă, încetinirea ritmului de mers sau pierderea involuntară în greutate oferă o oportunitate importantă de intervenție.
Una dintre cele mai eficiente măsuri este activitatea fizică regulată.
Medicii recomandă în special exercițiile de rezistență, care contribuie la menținerea masei musculare și a forței fizice.
Printre acestea se numără exercițiile cu greutăți, benzile elastice sau exercițiile realizate folosind propria greutate corporală.
Aceste activități ar trebui efectuate de cel puțin două ori pe săptămână, în funcție de starea de sănătate și de recomandările medicului.
Pe lângă mișcare, alimentația echilibrată și menținerea contactelor sociale joacă un rol esențial în păstrarea unei stări bune de sănătate și în reducerea riscului de fragilitate la vârste înaintate.
Specialiștii atrag atenția că îmbătrânirea sănătoasă nu depinde doar de numărul anilor, ci și de modul în care organismul reușește să își păstreze funcțiile și capacitatea de adaptare în fața provocărilor de zi cu zi.
