Loredana Ionescu
Trump a spus că Venezuela a „furat petrolul Americii”. Ce s-a întâmplat, de fapt, în realitate
La ora 7 dimineața, pământul a început să se cutremure. Din adâncuri, petrolul a țâșnit violent din sondă, formând un jet uriaș, de peste 60 de metri înălțime, care a acoperit satul La Rosa. Locuitorii au privit îngroziți scena care avea să intre în istorie.
Fusese descoperit cel mai productiv puț de petrol din lume. Odată cu el începea transformarea Venezuelei într-o superputere energetică globală, un parcurs care avea să aducă atât prosperitate uriașă, cât și prăbușiri economice și convulsii politice profunde.
Deși încă din secolul al XV-lea exploratorii spanioli observaseră că populațiile indigene foloseau petrolul pentru foc și asfaltarea canoe-lor, adevărata amploare a resurselor Venezuelei a rămas mult timp disputată. Abia în timpul Primului Război Mondial, când cererea de combustibil a explodat și Occidentul se temea de penurii, marile companii petroliere au început să privească serios spre această regiune.
Momentul care a schimbat istoria Venezuelei
În anii 1910, geologii companiei Venezuelan Oil Concessions, afiliată locală a Royal Dutch Shell, au explorat zona cu rezultate modeste. Totul s-a schimbat pe 31 iulie 1922, când compania a decis să foreze mai adânc un puț abandonat anterior, Los Barrosos-2, din bazinul Maracaibo.
După luni de foraj, la o adâncime de aproximativ 1.450 de picioare, sonda a lovit un strat masiv de nisipuri petroliere. Pe 14 decembrie, presiunea a devenit imposibil de controlat, iar petrolul a erupt neîntrerupt timp de peste o săptămână.
A fost un dezastru ecologic major. Dar, în același timp, a fost începutul unui secol de bogăție extremă, colapsuri repetate și instabilitate politică, un drum care avea să ducă, în cele din urmă, la capturarea spectaculoasă a președintelui Nicolás Maduro de către forțele americane, într-o operațiune care ar putea schimba din nou echilibrul energetic global.
Ce vrea Donald Trump de la petrolul Venezuelei
Președintele Donald Trump a declarat că unul dintre obiectivele centrale ale recentei intervenții militare este preluarea controlului asupra sectorului petrolier venezuelean și redarea acestuia companiilor americane.
„Companiile petroliere vor intra și vor reconstrui întregul lor sistem”, a declarat Trump duminică seara. „A fost cel mai mare furt din istoria Americii. Nimeni nu ne-a furat vreodată proprietatea așa cum au făcut-o ei. Ne-au luat petrolul. Ne-au luat infrastructura, iar toată acea infrastructură este putrezită și degradată, iar companiile petroliere vor intra și o vor reconstrui.”
Dacă acest plan va fi pus în practică, costurile vor fi uriașe, iar procesul extrem de complicat și riscant.
Helima Croft, strateg-șef pentru materii prime la RBC Capital Markets, avertizează că revenirea Venezuelei va fi un drum lung, după decenii de declin sub regimurile Chávez și Maduro, mai ales în contextul unui istoric ambiguu al schimbărilor de regim susținute de SUA.
Infrastructură distrusă și costuri colosale
Pentru ca planul lui Trump să funcționeze, companiile americane ar trebui să joace un rol aproape guvernamental. Potrivit estimărilor din industrie, costurile s-ar ridica la aproximativ 10 miliarde de dolari anual.
Cifrele coincid cu evaluările companiei de stat Petróleos de Venezuela (PDVSA), care recunoaște că multe conducte nu au mai fost modernizate de peste 50 de ani. Pentru revenirea la nivelurile maxime de producție, ar fi necesare investiții de aproximativ 58 de miliarde de dolari.
O altă problemă majoră este faptul că PDVSA a fost controlată de armată timp de decenii, iar economia Venezuelei depinde aproape exclusiv de succesul industriei petroliere. Trump a admis că armata americană ar putea fi nevoită să mențină o prezență pe termen lung pentru a securiza infrastructura energetică.
Reticența companiilor americane
În ultimele săptămâni, oficiali ai administrației Trump au discutat cu mari companii petroliere americane pentru a evalua interesul revenirii în Venezuela. Potrivit unor surse apropiate negocierilor, firmele au fost prudente, invocând instabilitatea politică și incertitudinea viitorului țării.
În prezent, administrația Trump colaborează cu Delcy Rodríguez, fost vicepreședinte și ministru al energiei sub regimul Maduro, în încercarea de a administra tranziția, deși opoziția venezueleană a prezentat SUA planuri clare de privatizare a industriei petroliere.
De ce Venezuela a fost mereu vitală pentru SUA
Până în 1929, Venezuela se transformase complet dintr-o economie agricolă într-una bazată pe petrol. Peste 100 de companii străine operau în țară, iar Venezuela devenise al doilea producător mondial, după Statele Unite.
Sub dictatura generalului Juan Vicente Gómez, marile corporații – Standard Oil, Shell și Gulf – au ajuns să controleze practic economia țării. După moartea sa, guvernele ulterioare au impus reforme dure, culminând cu Legea Hidrocarburilor din 1943, care obliga companiile să cedeze statului jumătate din profituri.
Venezuela deține aproximativ 303 miliarde de barili de petrol, aproape o cincime din rezervele mondiale. Mai important pentru SUA este faptul că petrolul venezuelean este greu și sulfurat, ideal pentru rafinăriile americane, spre deosebire de petrolul ușor din Texas, potrivit în principal pentru benzină.
Naționalizări, sancțiuni și declin
După venirea la putere a lui Hugo Chávez în 1999, Venezuela a trecut la un model socialist. Activele companiilor străine, inclusiv ExxonMobil și ConocoPhillips, au fost naționalizate, iar PDVSA a devenit un instrument politic și financiar.
După moartea lui Chávez, Maduro a preluat conducerea, exact când prețurile petrolului s-au prăbușit. Economia a intrat în colaps, iar sancțiunile internaționale au accelerat declinul. Producția de petrol a scăzut dramatic.
Astăzi, Venezuela produce puțin peste 1 milion de barili pe zi, mai puțin de o treime față de nivelul atins înainte de epoca Chávez.
A „furat” Venezuela petrolul Americii?
Realitatea este mult mai complexă decât afirmația lui Trump. Relația dintre SUA și Venezuela a fost, timp de un secol, una de interdependență, marcată de parteneriate, naționalizări, crize și interese strategice reciproce, potrivit CNN.
Ce urmează acum ar putea rescrie din nou istoria energetică a regiunii, însă reconstrucția Venezuelei nu va fi rapidă și nici lipsită de riscuri.
Sursa foto: Arhivă
