Georgescu Dragos
UTA Arad a transmis, la început de an, una dintre cele mai triste vești pentru suporterii săi și pentru întreg fotbalul românesc. Printr-o postare publicată pe pagina oficială de Facebook, clubul a anunțat dispariția fostului mare fundaș Eugen Pojoni, cunoscut și sub numele său real, Jenö Pozsonyi. Fostul apărător, dublu campion al României cu gruparea arădeană în 1969 și 1970, a fost una dintre figurile emblematice ale ultimei generații de aur a UTA-ei.
Doliu în fotbalul românesc. A murit dublul campion al României
Mesajul transmis de club a fost încărcat de emoție și respect pentru un om care și-a legat o mare parte din viață de culorile alb-roșii ale Aradului. „Începutul de an ne aduce și o veste tristă: astăzi, fotbalul arădean îl pierde pe Eugen Pojoni (Jenö Pozsonyi), apărătorul de fier al ultimei generații de aur a UTA-ei”, au transmis oficialii arădeni, subliniind rolul fundamental pe care l-a avut în istoria clubului.
Eugen Pojoni s-a născut la 1 ianuarie 1942, la Reghin, în județul Mureș. Încă din copilărie, fotbalul a devenit o parte esențială a vieții sale. A crescut într-un mediu în care sportul era o cale de afirmare și disciplină, iar talentul său pentru jocul defensiv a început să se contureze încă din anii adolescenței.
Primii pași în fotbalul organizat i-a făcut la Avântul Reghin, club la care a evoluat între 1957 și 1961. Acolo a învățat rigorile jocului și a început să se remarce ca un fundaș puternic, disciplinat și greu de depășit. Jocul său era caracterizat de intervenții precise, de un simț al poziționării foarte bine dezvoltat și de o determinare care nu lăsa loc de compromisuri.
În 1962, Eugen Pojoni a făcut un pas important în carieră, semnând cu Viitorul București. Deși a jucat un singur meci în Divizia A pentru acest club, experiența din Capitală i-a oferit o perspectivă nouă asupra fotbalului de nivel înalt și l-a ajutat să își perfecționeze stilul de joc.
Tot în 1962, a ajuns la Crișul Oradea, club la care avea să rămână până în 1967. Această perioadă a fost una decisivă pentru formarea sa ca fotbalist de top. La Oradea, Pojoni a evoluat atât în Divizia A, cât și în Divizia B, confruntându-se cu adversari puternici și acumulând o experiență prețioasă. În acești ani, a atras atenția cluburilor mari din țară, fiind considerat unul dintre cei mai promițători fundași centrali ai generației sale.
Performanțele sale nu au trecut neobservate nici la nivel național. Eugen Pojoni a fost selecționat la echipa națională de tineret a României, unde a participat la mai multe meciuri internaționale. Aceste convocări au confirmat statutul său de jucător valoros și i-au consolidat reputația în fotbalul românesc.
După perioada petrecută la Oradea, interesul UTA-ei pentru Pojoni a devenit tot mai evident. Clubul din Arad își dorea să își întărească defensiva, iar fundașul din Reghin era văzut ca piesa ideală pentru acest puzzle. Transferul nu s-a realizat însă imediat, fiind blocat timp de un an. În cele din urmă, după ce a primit dezlegarea, Eugen Pojoni a ajuns la Arad, unde avea să trăiască cele mai frumoase momente ale carierei sale.
Între 1967 și 1977, Pojoni a fost unul dintre stâlpii apărării UTA-ei. În acest deceniu, a adunat nu mai puțin de 247 de meciuri și 9 goluri în campionat, cifre impresionante pentru un fundaș central. Prezența sa pe teren oferea siguranță echipei, iar stilul său de joc dur, dar corect, l-a transformat rapid într-un favorit al suporterilor.
Cu UTA, Eugen Pojoni a cunoscut gloria supremă. A contribuit decisiv la câștigarea celor două titluri de campion al României în sezoanele 1968–1969 și 1969–1970, perioadă în care clubul arădean se afla la apogeul său. Aceste performanțe au înscris UTA Arad în istoria fotbalului românesc, iar Pojoni a fost unul dintre artizanii acestui succes.
Pe lângă competițiile interne, fundașul a evoluat și în cupele europene, acolo unde UTA a avut meciuri memorabile, inclusiv în Cupa Campionilor Europeni. Partidele internaționale au adus clubului arădean o notorietate uriașă, iar Pojoni a demonstrat că poate face față celor mai buni atacanți ai Europei.
Suporterii îl porecleau „apărătorul de fier”, un nume care descria perfect stilul său de joc. Era greu de trecut, mereu concentrat și dispus să lupte până la ultima picătură de energie pentru echipa sa. Făcea parte din acea generație a UTA-ei care este considerată și astăzi „ultima generație de aur” a clubului.
După retragerea din activitatea de jucător, Eugen Pojoni nu s-a despărțit de fotbal. A ales să rămână aproape de acest sport, devenind antrenor. Una dintre cele mai importante contribuții ale sale în această perioadă a fost la Minerul Oravița, acolo unde l-a descoperit și lansat pe Dorinel Munteanu.
Sub îndrumarea lui Pojoni, Dorinel Munteanu a debutat la seniori la doar 14 ani, în Divizia C, un fapt rar și impresionant. Această decizie a demonstrat ochiul său fin pentru talent și dorința de a oferi șanse tinerilor jucători. Dorinel Munteanu avea să devină ulterior unul dintre cei mai importanți fotbaliști din istoria României, iar începuturile sale sunt legate direct de Eugen Pojoni.
Dispariția fostului fundaș reprezintă o pierdere uriașă nu doar pentru UTA Arad, ci și pentru fotbalul românesc. A fost un jucător care a lăsat o amprentă puternică asupra generației sale și un om care a continuat să contribuie la dezvoltarea sportului și după ce și-a încheiat cariera de fotbalist.
Mesajul transmis de UTA se încheie cu un gând simplu, dar profund: „Dumnezeu să-l odihnească în pace!”. Este un omagiu pentru un apărător de legendă, un campion și un mentor, care va rămâne mereu în memoria celor care iubesc fotbalul arădean și istoria sa.
