Mirela Loșniță
Doliu în lumea arheologiei românești: Gheorghe Papuc, unul dintre cei mai apreciați arheologi din România și fost director al Muzeului de Istorie și Arheologie Constanța, s-a stins din viață, lăsând în urmă o moștenire valoroasă pentru cultura și istoria națională. Născut în aprilie 1946, în localitatea Valu lui Traian, Gheorghe Papuc a urmat Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” și inițial intenționa să studieze Dreptul.
Totuși, pasiunea pentru trecutul istoric l-a condus la Facultatea de Istorie din București, unde a fost admis cu un punctaj impresionant. În 1969, destinul l-a adus la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, instituție căreia avea să îi dedice întreaga carieră.
Primele săpături și contribuțiile de la Adamclisi
La doar un an de la angajare, în 1970, Gheorghe Papuc a participat la prima campanie de săpături arheologice la celebrul sit de la Adamclisi, unde a lucrat sub îndrumarea profesorului Ion Barnea. Acolo, împreună cu colegii săi, a studiat structuri importante, inclusiv poarta sudică, aducând contribuții esențiale la cunoașterea și conservarea monumentului Tropaeum Traiani. Rezultatele acestor cercetări s-au concretizat în publicarea primului volum al monografiei sitului, distins în 1979 cu premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române.
Ulterior, cercetările sale s-au extins asupra siturilor istorice din Constanța, unde a explorat numeroase locații precum parcul catedralei, curtea Școlii Generale nr. 2, unde a identificat reședința episcopului Bretanion, catedrala episcopală situată sub actualul hotel Ibis și traseul apeductului tomitan. Aceste descoperiri au fost documentate în teza sa de doctorat, „Tomis I. Aprovizionarea cu apă a cetății în epoca romană târzie,” publicată în 2005.
O carieră de impact în arheologie și muzeografie
Pe lângă activitatea de cercetare, Gheorghe Papuc a avut o contribuție majoră și în domeniul muzeografiei. A coordonat expozițiile permanente ale muzeelor din Constanța, Mangalia, Histria și Adamclisi, dorind să asigure o expunere autentică a patrimoniului dobrogean. În 1990, a fost numit director adjunct al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, iar în 2001 a fost promovat ca cercetător principal I în cadrul muzeului.
Un alt proiect important coordonat de Gheorghe Papuc a fost programul „Cultura 2000”, în cadrul căruia s-a realizat înregistrarea detaliată a inscripțiilor de la Adamclisi și Histria, precum și a inscripțiilor de la bisericuțele săpate în cretă de la Murfatlar. Această inițiativă a fost esențială pentru documentarea și conservarea unor fragmente prețioase din patrimoniul arheologic al regiunii.
Gheorghe Papuc a fost nu doar un om de știință, ci și un cetățean dedicat comunității sale. Începând din 2008, el s-a implicat activ în administrația publică, ocupând funcția de consilier local al comunei Valu lui Traian, locul său natal. A adus astfel expertiza sa arheologică în beneficiul comunității, contribuind la dezvoltarea și protecția patrimoniului local.
De-a lungul vieții, Gheorghe Papuc a fost recunoscut pentru meritele sale deosebite
În timpul mandatului guvernului Nicolae Văcăroiu, a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria E – „Patrimoniul cultural național”, o recunoaștere binemeritată pentru dedicarea sa în domeniul arheologiei și conservării patrimoniului. În 2016, la aniversarea celor 70 de ani, comunitatea din Valu lui Traian i-a adus un omagiu prin lansarea unei cărți dedicate vieții și realizărilor sale, intitulată „Gheorghe Papuc, om al cetății”, scrisă de dr. Mariana Păvăloiu și publicată la Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”.
Moartea lui Gheorghe Papuc reprezintă o pierdere uriașă pentru arheologia și cultura românească. Prin munca sa neobosită, el a reușit să scoată la lumină aspecte importante ale istoriei Dobrogei, contribuind la înțelegerea mai profundă a trecutului acestei regiuni. Munca sa rămâne o sursă de inspirație pentru generațiile de arheologi și istorici care îi vor continua cercetările, iar dedicarea sa pentru patrimoniul cultural va fi mereu apreciată și amintită.
