Georgescu Dragos
Priscilla Pointer, actrița americană cunoscută pentru rolul Rebeccăi Wentworth din serialul „Dallas”, s-a stins din viață la venerabila vârstă de 100 de ani. Moartea ei a fost confirmată de fiica sa, Amy Irving, într-un mesaj emoționant pe rețelele sociale. Actrița a avut o carieră de peste șapte decenii în teatru, film și televiziune, lăsând în urmă o moștenire artistică remarcabilă și o familie dedicată artei.
Doliu în lumea filmului. A murit o actriță din serialul Dallas
Născută în 1924 la New York, Priscilla Pointer provenea dintr-o familie de artiști. Încă din copilărie a fost înconjurată de cultură, literatură și spectacol. Cariera ei a început în anii ’40, pe scena teatrului newyorkez, unde s-a remarcat prin talentul sobru și forța interioară. Nu era o actriță excentrică, ci una disciplinată, profundă, cu o prezență scenică ce impunea respect.
În anii ’50, a debutat și în televiziune, cu un rol în serialul „China Smith”. În paralel, alături de soțul său, regizorul Jules Irving, a crescut o familie în spiritul teatrului. Cei trei copii – David, Katie și Amy – au fost crescuți printre decoruri și repetiții. „În loc de bone, mama ne punea în primul rând, ca să ne poată supraveghea de pe scenă”, povestea Amy Irving în 1994.
În 1962, împreună cu Jules Irving și regizorul Herbert Blau, Priscilla Pointer a fondat San Francisco Actor’s Workshop, o inițiativă artistică ce avea să influențeze teatrul american. Într-o epocă dominată de teatrul comercial, Actor’s Workshop promova un ideal artistic: spectacolul ca expresie autentică, nu ca produs de consum. Priscilla nu era doar actriță. Era formator, mentor și sprijin pentru o întreagă generație de tineri actori.
Workshopul a devenit rapid un punct de reper în teatrul experimental american. Deși nu a fost niciodată vedetă de tabloid, Priscilla Pointer a fost o prezență constantă și influentă în cultura teatrală.
Ascensiunea în televiziune: serialele care au consacrat-o
În anii ’70 și ’80, cariera sa s-a extins puternic în televiziune. A apărut în seriale de mare succes, precum „The A-Team”, „The Flash”, „L.A. Law”, „ER” și „Judging Amy”. Dar rolul care a consacrat-o în memoria publicului larg a fost cel din „Dallas”, unde a interpretat-o pe Rebecca Wentworth.
Personajul său, mama misterioasă a fraților Cliff și Pam Barnes, a devenit esențial în răsturnarea dinamicii dintre familiile Ewing și Barnes. Rebecca nu era o figură decorativă, ci un personaj-cheie, ce simboliza tensiunile de clasă, sacrificiul matern și complexitatea femeii în lumea dură a afacerilor texane.
A apărut în 44 de episoade ale celebrului serial, între 1981 și 1983, aducând eleganță și gravitate în fiecare scenă. Figura sa maternă a contrabalansat excesele serialului și a oferit o ancoră emoțională în mijlocul conflictelor violente.
Deși serialele i-au adus notorietatea, cariera sa cinematografică nu a fost mai puțin valoroasă. A avut roluri în filme de autor, precum „Carrie” (1976), în regia lui Brian De Palma. Acolo a interpretat-o pe mama lui Sue Snell, rol jucat de fiica sa, Amy Irving. A fost prima lor colaborare pe ecran și una cu profunde valențe emoționale.
În „Blue Velvet”, filmul cult al lui David Lynch, Priscilla a adăugat încă un strat unei cariere deja bogate, jucând un rol secundar cu intensitate și mister. În „Looking for Mr. Goodbar” (1977), a apărut alături de Diane Keaton și Tuesday Weld, consolidându-și reputația de actriță capabilă să susțină drame de profunzime.
Un alt moment notabil a fost apariția în „Mommie Dearest” (1981), unde a interpretat-o pe directoarea școlii frecventate de fiica celebrei Joan Crawford. Replica sa – „Cred că exagerați, doamnă Crawford” – a intrat în istoria replicilor celebre de cinema, fiind urmată de memorabilul răspuns: „Iar eu cred că dumneavoastră nu reacționați suficient, doamnă Chadwick”.
O viață personală presărată cu drame și iubire
Dincolo de cariera sa artistică, viața personală a Priscillei Pointer a fost marcată de momente de intensă suferință, dar și de iubire profundă. Soțul său, Jules Irving, regizor respectat și director artistic al Lincoln Center, a murit subit în 1979, în urma unui infarct. Avea doar 54 de ani. Această pierdere a fost un șoc pentru întreaga familie.
Un an mai târziu, Priscilla s-a recăsătorit cu Robert Symonds, un vechi prieten și coleg de breaslă, fost director adjunct al Repertory Theater of Lincoln Center. Cei doi au avut o relație discretă și profundă, care a durat până la moartea lui Symonds, în 2007. Au împărtășit nu doar viața, ci și scena, fiind deseori prezenți împreună la evenimente culturale.
Legătura cu Spielberg
Fiica Priscillei, Amy Irving, a urmat la rândul ei o carieră impresionantă în cinema. A fost nominalizată la Oscar și a avut un mariaj celebru cu regizorul Steven Spielberg între 1985 și 1989. De altfel, Spielberg a fost apropiat familiei Irving-Pointer și a colaborat cu Amy în proiecte importante.
Amy a fost cea care a anunțat moartea mamei sale, printr-un mesaj emoționant postat pe Instagram: „A murit în somn, liniștită, luni, cu speranța că s-a dus să-i revadă pe cei doi soți care au adorat-o și pe numeroșii ei câini. Cu siguranță va lipsi tuturor.”
Fiul său, David Irving, a declarat pentru The Hollywood Reporter că Priscilla și-a petrecut ultimele zile într-un cămin din Ridgefield, Connecticut, înconjurată de fotografii, scrisori și amintiri dintr-o viață dedicată scenei.
Ultimele apariții și moștenirea lăsată
Ultimul proiect artistic al Priscillei Pointer a avut loc în 2008, când și-a împrumutat vocea pentru filmul de televiziune „Sweet Nothing In My Ear”. Deși nu a mai apărut în alte producții după acest proiect, a rămas activă în comunitățile culturale și și-a susținut copiii și nepoții în carierele lor artistice.
În mai 2024, a împlinit 100 de ani. A fost un moment de reflecție pentru cei apropiați, dar și pentru lumea artistică, care și-a amintit contribuția ei constantă și discretă la dezvoltarea teatrului și cinematografiei americane.
Priscilla Pointer nu a fost o vedetă în sensul tradițional. A fost o actriță profundă, dedicată, care a ales întotdeauna substanța în locul strălucirii de suprafață. A construit personaje memorabile nu doar prin talent, ci printr-o etică a muncii rar întâlnită.
O amprentă artistică de neșters
Moartea sa marchează încheierea unui capitol important din istoria televiziunii și teatrului american. Într-o epocă a efemerității și a succesului instantaneu, Priscilla Pointer a fost o prezență stabilă, un reper de profesionalism și discreție.
„Tata a fost un director artistic extraordinar, iar valorile Actor’s Workshop au fost speciale. Totul era despre muncă, nu despre faimă sau bani”, a declarat Amy Irving. Această mentalitate a fost transmisă mai departe și a definit întreaga carieră a mamei sale.
Priscilla Pointer lasă în urmă o moștenire artistică profundă: roluri diverse, generații de actori inspirați de munca ei și o familie care continuă să celebreze arta cu aceeași integritate.
O actriță care a iubit scena, camera de filmat, teatrul și viața. O mamă care și-a crescut copiii printre decoruri. O femeie care, până la final, a rămas fidelă valorilor în care a crezut.
Priscilla Pointer va rămâne în memoria publicului nu doar ca Rebecca din „Dallas”, ci ca o artistă care a refuzat să se lase modelată de clișee și care a demonstrat, timp de 100 de ani, că pasiunea nu îmbătrânește.
