Georgescu Dragos
Tragedie și tristețe în lumea televiziunii din România: Costică Marciuc, unul dintre cei mai apreciați și respectați editori de montaj ai Televiziunii Române, s-a stins din viață la vârsta de doar 68 de ani. Vestea morții sale a cutremurat nu doar familia și prietenii apropiați, ci și întreaga comunitate a celor care l-au cunoscut, au lucrat cu el sau au învățat meserie din mâinile lui.
Doliu în lumea televiziunii. A murit unul dintre cei mai cunoscuți oameni din TVR
Un „stop nenorocit”, așa cum a mărturisit, cu durere, fiica sa, Ana, a pus capăt unei vieți dedicate în totalitate televiziunii și artei montajului. În satul Joița, acolo unde Costică se retrăsese de câțiva ani pentru a trăi mai aproape de liniște și de familie, vestea pierderii sale a adus lacrimi și durere. Vecinii, prietenii, chiar și preotul satului au avut o amintire de împărtășit, pentru că omul acesta, discret și cald, a lăsat urme în viața fiecăruia.
Pentru cei din generația tânără, montajul este astăzi un proces digital, rapid și aparent la îndemâna oricui. În anii ’80 și ’90, însă, montajul era o adevărată artă, o muncă laborioasă ce necesita răbdare, tehnică și o privire fină pentru detalii. Costică Marciuc era unul dintre maeștrii acestei arte.
În 1993, atunci când la Televiziunea Română se pregătea emisiunea-pilot Robingo, prima emisiune concurs cu licență internațională difuzată în România, echipa redacției Jocuri și Concursuri, coordonată de Doru Dumitrescu, a pășit pentru prima oară în PPV 1, sala de montaj. Acolo îi aștepta Costică, stăpânul absolut al consolelor și al monitoarelor.
Pentru mulți tineri jurnaliști și producători de atunci, întâlnirea cu el a fost magică. În mâinile lui, o bâlbă, un moment de pauză, o ezitare sau o imagine nepotrivită se transformau în cadre fluide, pline de viață. Cu un „in” și un „out”, cu un insert pus la momentul potrivit, totul devenea impecabil.
„Pentru mine, acel moment a fost un miracol. Am descoperit magia televiziunii nu în fața camerei, ci acolo, în bârlogul lui Costică, unde fiecare buton, fiecare tăietură, fiecare secundă de film devenea o poveste coerentă și plină de sens”, a mărturisit unul dintre colegii săi.
Costică Marciuc. Foto: Facebook
5 ani de Robingo – lecții de viață și de meserie
Anii ’90 au fost marcați de apariția unor emisiuni inovatoare în România, iar Robingo a fost una dintre cele mai urmărite. Duminică de duminică, milioane de telespectatori erau în fața televizoarelor, iar în spatele imaginilor perfecte stătea munca migăloasă a lui Costică Marciuc.
Pentru echipa redacției, vizitele în sala lui de montaj erau adevărate lecții de televiziune. El nu explica teoretic, ci arăta practic, dezvăluind pas cu pas secretele editării. Mulți dintre editorii de imagine care astăzi profesează în televiziune sau în cinematografie îi datorează lui Costică primele noțiuni, primele trucuri și, mai ales, pasiunea pentru această meserie.
„L-am cunoscut în 1993, când, după filmarea pilotului emisiunii Robingo, proaspăta echipă de la redacția Jocuri si Concursuri, în frunte cu Doru Dumitrescu, s-a instalat în PPV 1, la masa de montaj, locul în care Costică era stăpân.
Pentru mine au urmat 5 ani de Robingo, duminică de duminică, ani în care, la fiecare vizită în bârlogul lui Costică, mi se dezvăluiau secretele editării, unul câte unul”, a scris Horia Brenciu.
Viața profesională a lui Costică Marciuc a fost definită de un contrast puternic, dar armonios: în timp ce lucra la montajul Robingo, o emisiune veselă, plină de entuziasm, râsete și momente comice, el era totodată responsabil și de montajul celebrei emisiuni Memorialul Durerii, realizată de Lucia Hossu Longin.
Această dublă misiune l-a marcat profund. Pe de o parte, duminicile erau dedicate bucuriei și divertismentului. Pe de altă parte, săptămânal, se confrunta cu istoria dureroasă a României comuniste, cu povești de suferință și rezistență, cu lacrimi și mărturii cutremurătoare.
„El edita, săptămânal, două emisiuni. La una plângea și își încleșta dinții, iar la cealaltă râdea și făcea mișto. Una era Robingo, cealaltă era Memorialul Durerii. Și am realizat, mergând împreună la înmormântarea lui, că acesta a fost marele montaj pe care Costică ni l-a lăsat: o viață între râs și lacrimă, între lumină și întuneric, între bucurie și durere”, a spus, emoționată, Lucia Hossu Longin.
Moștenirea lui profesională
De-a lungul carierei sale, Costică Marciuc a montat piese de teatru, filme de televiziune, emisiuni de divertisment și documentare. Era considerat un profesionist de elită, premiat de colegii din breaslă, apreciat de regizori și producători și iubit de generațiile pe care le-a format.
Pentru mulți, numele lui nu apărea pe generic, dar rezultatele muncii sale erau vizibile pentru milioane de telespectatori. Era unul dintre acei oameni din umbră fără de care magia televiziunii nu ar fi fost posibilă.
Omul din spatele meseriei
Dincolo de profesionalismul său, Costică era un om cald, prietenos, cu un simț al umorului aparte. Toți cei care l-au cunoscut își amintesc de glumele lui, de felul în care știa să destindă atmosfera în momentele tensionate și de capacitatea lui de a aduce mereu un zâmbet pe chipurile celor din jur.
În satul Joița, acolo unde a ales să trăiască după retragerea din activitate, era cunoscut de toată lumea. De la vecini la preot, fiecare avea o poveste despre el. Era omul care știa să asculte, care oferea un sfat bun și care nu refuza să dea o mână de ajutor.
