Grigore Madalina
Echinocțiul de toamnă este unul dintre cele mai importante momente astronomice ale anului și marchează începutul toamnei astronomice în emisfera nordică. În 2026, fenomenul are loc miercuri, 23 septembrie, la ora 03:05, când Soarele traversează ecuatorul ceresc dinspre nord spre sud.
În apropierea acestui moment, durata zilei și cea a nopții ajung să fie foarte apropiate. Contrar unei idei răspândite, ele nu sunt însă perfect egale chiar în ziua echinocțiului. Momentul în care lumina și întunericul se apropie cel mai mult de câte 12 ore este cunoscut sub denumirea de „equilux” și poate apărea la câteva zile distanță.
Când are loc echinocțiul de toamnă în 2026
În acest an, echinocțiul de toamnă are loc pe 23 septembrie 2026, la ora 03:05, marcând trecerea de la vara astronomică la toamna astronomică.
Echinocțiul nu se produce în aceeași zi și la aceeași oră în fiecare an. Diferențele sunt determinate de faptul că durata anului calendaristic nu corespunde perfect cu timpul necesar Pământului pentru a realiza o rotație completă în jurul Soarelui.
Evenimentul se numără printre cele patru repere majore ale anului astronomic: echinocțiul de primăvară, solstițiul de vară, echinocțiul de toamnă și solstițiul de iarnă.
Pentru emisfera nordică, echinocțiul din septembrie deschide oficial toamna astronomică. În emisfera sudică se întâmplă exact contrariul, acolo începând primăvara astronomică.
Ce se întâmplă, de fapt, la echinocțiul de toamnă
Fenomenul se produce în momentul în care Soarele traversează ecuatorul ceresc, o linie imaginară care reprezintă proiecția ecuatorului Pământului pe bolta cerească.
Denumirea de „echinocțiu” provine din limba latină și este asociată ideii de „noapte egală”. De aici provine și explicația populară potrivit căreia ziua și noaptea ar avea exact câte 12 ore.
Realitatea astronomică este puțin mai complexă. În apropierea echinocțiului, durata zilei și a nopții este într-adevăr foarte apropiată, însă nu perfect identică.
Fenomenul este legat de înclinarea axei Pământului, de aproximativ 23,5 grade. În timpul deplasării planetei în jurul Soarelui, această înclinare face ca emisferele nordică și sudică să primească diferit lumina solară de-a lungul anului.
La echinocțiu, niciuna dintre cele două emisfere nu este înclinată în mod dominant spre Soare. Lumina este distribuită aproape egal între nordul și sudul planetei.
De ce ziua și noaptea nu sunt perfect egale
Deși echinocțiul este asociat cu echilibrul dintre lumină și întuneric, ziua și noaptea nu au neapărat exact câte 12 ore în momentul producerii fenomenului.
Ziua în care durata luminii și cea a întunericului ajung cel mai aproape de această egalitate poartă numele de „equilux”.
În emisfera nordică, acesta se produce de regulă la câteva zile după echinocțiul de toamnă. Data exactă poate varia în funcție de poziția geografică.
De aceea, formularea potrivită este că, în apropierea echinocțiului, ziua și noaptea devin aproape egale.
După acest moment, lucrurile încep să se schimbe tot mai vizibil în emisfera nordică. Zilele continuă să se scurteze, iar nopțile devin mai lungi, proces care va continua până la solstițiul de iarnă din decembrie.
Cum arată Pământul în momentul echinocțiului
Fenomenul poate fi observat spectaculos și din imaginile Pământului realizate din spațiu.
În apropierea echinocțiului, linia care separă partea luminată a planetei de zona aflată în întuneric apare aproape dreaptă de la nord la sud.
Practic, Soarele luminează cele două emisfere aproape în mod egal. Pe măsură ce Pământul își continuă deplasarea pe orbită, poziția acestei linii se modifică.
În lunile următoare, emisfera nordică va primi din ce în ce mai puțină lumină solară, în timp ce în emisfera sudică zilele vor deveni mai lungi.
Echinocțiul marchează începutul toamnei astronomice
Echinocțiul din septembrie reprezintă un reper astronomic precis și nu trebuie confundat cu începutul toamnei meteorologice, stabilit convențional la 1 septembrie.
Din punct de vedere astronomic, toamna începe odată cu echinocțiul și continuă până la solstițiul de iarnă.
După 23 septembrie, în România și în restul emisferei nordice, durata zilelor va continua să scadă. Răsăritul va veni treptat mai târziu, iar apusul mai devreme, până când vom ajunge la cea mai scurtă zi a anului, în apropierea solstițiului de iarnă.
