Ana Sasu
Incendiile de vegetație care afectează Franța și Spania au readus în atenția specialiștilor un fenomen atmosferic extrem, capabil să amplifice rapid puterea flăcărilor și să schimbe direcția focului într-un mod greu de anticipat. Este vorba despre norii pirocumulonimbus, cunoscuți și sub denumirea de „nori de foc”, formați deasupra incendiilor de foarte mare intensitate.
Acești nori uriași seamănă cu norii de furtună, însă nu sunt generați de un front atmosferic obișnuit. Ei apar atunci când căldura degajată de un incendiu ridică în atmosferă cantități enorme de fum, cenușă și vapori de apă.
În anumite condiții, coloana de aer fierbinte urcă la altitudini de peste zece kilometri și poate produce fulgere, rafale violente și schimbări bruște ale direcției vântului. Fenomenul poate face ca incendiul să se extindă într-un ritm mult mai rapid și să amenințe noi localități.
Experții avertizează că astfel de manifestări, observate anterior în Australia și Statele Unite, ar putea deveni mai frecvente și în Europa, pe fondul temperaturilor ridicate, al secetei și al perioadelor tot mai lungi fără precipitații.
Ce sunt norii pirocumulonimbus
Norii pirocumulonimbus, denumiți în literatura de specialitate și „pyroCb”, sunt formațiuni atmosferice produse de incendii de vegetație extrem de puternice.
Denumirea lor provine din asocierea termenilor „pyro”, care face referire la foc, și „cumulonimbus”, numele norilor de furtună ce pot genera ploi torențiale, descărcări electrice și rafale puternice de vânt.
În timpul unui incendiu de proporții, temperatura foarte ridicată încălzește aerul aflat deasupra zonei afectate. Aerul cald devine mai ușor și urcă rapid, transportând fum, cenușă, vapori și particule provenite din arderea vegetației.
Pe măsură ce coloana de fum ajunge la altitudini mai mari, presiunea atmosferică scade, iar aerul începe să se răcească. Umezeala din interiorul coloanei se condensează, iar în partea superioară se formează un nor.
Dacă incendiul este suficient de intens, norul poate continua să se dezvolte și să capete caracteristicile unei furtuni. În interiorul său apar mișcări verticale puternice, sarcini electrice și curenți de aer care pot influența grav evoluția focului de la sol.
Spre deosebire de un nor obișnuit produs de căldură, pirocumulonimbusul are o dezvoltare mult mai amplă și poate ajunge până în apropierea stratosferei.
Cum ia naștere un „nor de foc”
Formarea unui astfel de nor începe cu energia uriașă eliberată de incendiu. Flăcările încălzesc suprafața și atmosfera din imediata apropiere, creând un curent ascendent foarte puternic.
Acest curent transportă în sus aer fierbinte, vapori de apă, funingine și particule de cenușă. Fumul poate forma o coloană compactă, vizibilă de la zeci sau chiar sute de kilometri.
Atunci când această coloană ajunge într-un strat mai rece al atmosferei, vaporii de apă se condensează în jurul particulelor de fum. Astfel apare un nor pirocumulus, care reprezintă o etapă mai puțin intensă a fenomenului.
Dacă energia incendiului continuă să alimenteze curenții ascendenți, norul crește în înălțime și se poate transforma într-un pirocumulonimbus.
Acest moment este deosebit de important pentru echipele de intervenție. Transformarea indică faptul că incendiul a devenit suficient de puternic pentru a-și crea propriul sistem meteorologic.
Vântul de la sol nu mai este singurul factor care influențează flăcările. Norul format de incendiu începe să producă propriile mișcări de aer, iar evoluția focului devine mult mai greu de prevăzut.
Norii pot ajunge până în stratosferă
Norii pirocumulonimbus formați de incendii foarte puternice pot urca la altitudini de aproximativ 10–15 kilometri. În cazuri extreme, fumul și particulele transportate de aceștia pot pătrunde în stratosferă.
Fenomenul este asemănător, din anumite puncte de vedere, cu efectul produs de o erupție vulcanică. Cantități mari de aerosoli și particule sunt ridicate la altitudini unde pot rămâne pentru perioade îndelungate.
NASA a descris aceste formațiuni drept adevărați „dragoni de nori care scuipă foc”, o formulare care sugerează forța și aspectul impresionant al fenomenului.
Rick McRae, profesor asociat în cadrul grupului de cercetare privind incendiile de vegetație de la Universitatea din New South Wales, explică faptul că este vorba despre o furtună care ia naștere chiar în coloana de fum.
„Este o furtună cu fulgere și trăsnete care se formează în interiorul coloanei de fum a incendiului”, a explicat specialistul.
Potrivit acestuia, astfel de fenomene pot influența volume foarte mari ale atmosferei și pot avea un impact major asupra evoluției incendiului.
De ce sunt „norii de foc” atât de periculoși
Pericolul nu vine doar din dimensiunea norului, ci și din fenomenele pe care acesta le poate produce.
În primul rând, un pirocumulonimbus poate genera rafale puternice și turbulențe. Aerul urcă rapid în interiorul norului, dar poate coborî la fel de violent în alte zone.
Curenții descendenți lovesc solul și se răspândesc în mai multe direcții. Aceștia pot schimba brusc traseul flăcărilor, chiar dacă incendiul părea să avanseze inițial într-o direcție previzibilă.
Un front de foc se poate întoarce spre pompieri, spre vehiculele de intervenție sau spre localități despre care se considera că sunt în afara pericolului imediat.
În al doilea rând, norii de foc pot produce descărcări electrice. Fulgerele pot lovi la distanță de zona principală a incendiului și pot aprinde noi focare.
În condiții de secetă, o singură descărcare electrică poate aprinde vegetația uscată aflată la kilometri depărtare. Echipele de intervenție se pot confrunta astfel cu mai multe incendii simultan.
Un alt risc este reprezentat de transportul materialelor incandescente. Curenții puternici ridică fragmente de vegetație arsă, cărbuni și scântei, pe care le pot transporta pe distanțe mari.
Aceste particule pot cădea în spatele liniilor de apărare și pot aprinde acoperișuri, păduri, terenuri agricole sau depozite de materiale combustibile.
Incendiul își poate crea propriile condiții meteorologice
Un incendiu de vegetație este influențat în mod obișnuit de temperatură, umiditate, vânt și relieful zonei. Atunci când apare un nor pirocumulonimbus, relația dintre incendiu și atmosferă se schimbă.
Focul nu mai este doar influențat de vreme, ci începe să producă fenomene meteorologice proprii.
Căldura generează curenți ascendenți, curenții formează norul, iar norul produce vânt și fulgere. Acestea alimentează sau extind apoi incendiul.
Se creează un mecanism de amplificare care poate transforma un incendiu grav într-un eveniment extrem.
Pentru pompieri, apariția norului reprezintă un semnal de alarmă. Strategiile folosite anterior pot deveni insuficiente, iar echipele de la sol pot fi obligate să se retragă.
Rick McRae, care a lucrat timp de aproximativ trei decenii ca ofițer superior de pompieri, susține că apariția unui asemenea nor confirmă nivelul extrem de pericol.
„Norul este o confirmare a faptului că incendiul este foarte periculos”, a declarat acesta.
Specialistul a arătat că evacuările ample pot fi pe deplin justificate atunci când autoritățile observă semnele formării unui pirocumulonimbus.
Cât de frecvente sunt aceste fenomene
Australia a început să documenteze în mod sistematic norii pirocumulonimbus la începutul acestui secol. Țara este afectată frecvent de incendii de vegetație de mare amploare, iar cercetătorii au acumulat date importante despre comportamentul acestor formațiuni.
Experții australieni susțin că numărul evenimentelor pare să fie în creștere. Fenomenul a fost observat în timpul marilor incendii care au afectat Australia în ultimele decenii.
Norii de foc s-au format și în Statele Unite, inclusiv în timpul incendiilor de amploare din California. În unele situații, aceștia au fost urmăriți prin satelit, iar coloanele de fum au ajuns la altitudini foarte mari.
În Europa, asemenea fenomene au fost considerate mult timp rare. Totuși, valurile de căldură și seceta prelungită au creat condiții favorabile incendiilor extreme.
În cazul Franței, specialiștii analizează dacă formațiunile observate deasupra incendiilor recente pot fi încadrate în categoria pirocumulonimbus.
Dacă prezența unui asemenea nor este confirmată, ar putea fi prima observare documentată a unui pyroCb în Franța.
McRae consideră că autoritățile franceze trebuie să ia în calcul acest risc, indiferent dacă un nor complet dezvoltat s-a format deja.
„Este prima dată când Franța trebuie să ia în considerare în mod explicit conceptul de pyroCb”, a afirmat specialistul.
Schimbările climatice pot favoriza apariția norilor de foc
Experții leagă apariția tot mai frecventă a incendiilor extreme de modificarea condițiilor climatice la nivel global.
Temperaturile foarte ridicate usucă vegetația, în timp ce lipsa precipitațiilor reduce umiditatea din sol și din păduri. În astfel de condiții, focul se poate extinde mult mai repede.
Un incendiu alimentat de vegetație foarte uscată poate degaja suficientă energie pentru a crea o coloană de fum de mari dimensiuni.
Criza climatică nu înseamnă doar o creștere a temperaturii medii. Ea modifică circulația atmosferică, frecvența valurilor de căldură, durata secetei și distribuția precipitațiilor.
„Nu este vorba doar despre o simplă creștere a temperaturii. Este vorba despre o schimbare climatică în toată regula”, a explicat McRae.
Potrivit specialistului, au loc schimbări atât în atmosferă, cât și la nivelul condițiilor meteorologice de la suprafață.
Modelele climatice indică o creștere a frecvenței episoadelor de căldură extremă în mai multe regiuni ale lumii. În lipsa măsurilor de prevenire și adaptare, incendiile ar putea deveni mai intense și mai greu de controlat.
Sudul Europei, afectat de căldură și lipsa ploilor
Incendiile actuale din Franța și Spania au izbucnit într-un context meteorologic dificil.
Regiunile vizate au trecut prin mai multe valuri succesive de căldură. Temperaturile ridicate au fost însoțite de o perioadă lungă cu precipitații reduse.
În unele zone, vegetația era uscată încă din luna mai. Pădurile, terenurile agricole și tufișurile au devenit astfel foarte ușor inflamabile.
Vântul a contribuit la extinderea rapidă a focului, iar relieful a îngreunat accesul echipelor de intervenție în anumite sectoare.
Incendiile s-au produs în plin sezon turistic, când multe localități din sudul și vestul Europei sunt aglomerate.
Autoritățile au fost nevoite să evacueze campinguri, hoteluri, pensiuni și cartiere rezidențiale. Mii de turiști și localnici au fost transportați în zone considerate sigure.
Situația a devenit și mai complicată în locurile unde incendiile s-au apropiat de drumuri, căi ferate și rețele electrice.
Aproximativ 30.000 de persoane au fost evacuate
Cele mai grave incendii au fost semnalate în sud-vestul Franței și în mai multe regiuni ale Spaniei.
În total, aproximativ 30.000 de persoane ar fi fost obligate să își părăsească locuințele sau unitățile de cazare din cauza apropierii flăcărilor.
În Franța, un incendiu de vegetație descris de autorități drept deosebit de intens a izbucnit în apropierea coastei Atlanticului, în zona Gironde.
Peste 18.800 de persoane au fost evacuate preventiv. Printre acestea s-au aflat mii de turiști cazați în campinguri și case de vacanță.
Operațiunile de evacuare au fost efectuate în condiții dificile, deoarece fumul dens a redus vizibilitatea, iar unele drumuri au fost închise.
Echipele de pompieri au încercat să formeze linii de apărare în apropierea localităților și să împiedice extinderea incendiului către zonele locuite.
Autoritățile au cerut populației să nu revină în zonele evacuate până la primirea unei aprobări oficiale.
Stare de urgență în regiuni din Spania
În Spania, situația a devenit critică în regiunea Madrid și în provincia Ávila.
Incendiile s-au extins rapid, iar autoritățile au decis instituirea stării de urgență în zonele afectate.
Aproximativ 10.000 de locuitori au fost evacuați. Oamenii au fost îndrumați către centre temporare, unde au primit apă, alimente și asistență.
La operațiunile de stingere participă pompieri, echipe locale de intervenție și unități militare specializate în situații de urgență.
Premierul Pedro Sánchez a declarat că au fost mobilizate toate resursele disponibile pentru limitarea incendiilor.
„Guvernul a mobilizat toate resursele disponibile pentru a opri incendiile teribile care afectează în prezent numeroase zone: Ávila, León, Toledo, Madrid și alte regiuni ale Spaniei”, a transmis acesta.
Șeful guvernului spaniol a cerut populației să dea dovadă de prudență și să respecte indicațiile autorităților.
De ce evacuările rapide sunt esențiale
Atunci când un incendiu dezvoltă o coloană de fum capabilă să formeze un nor de furtună, situația se poate schimba în numai câteva minute.
Vântul poate împinge flăcările într-o altă direcție, iar noi focare pot apărea la distanță de frontul principal.
Din acest motiv, autoritățile preferă să evacueze preventiv populația, chiar dacă focul nu a ajuns încă în apropierea imediată a locuințelor.
Întârzierea unei evacuări poate bloca drumurile și poate pune în pericol atât locuitorii, cât și echipele de salvare.
Persoanele aflate în zonele afectate sunt sfătuite să respecte mesajele de alertă, să nu se deplaseze spre incendiu și să nu încerce să filmeze flăcările de la mică distanță.
Fumul poate provoca iritații, probleme respiratorii și reducerea vizibilității. În plus, direcția focului se poate schimba fără avertisment.
Apariția „norilor de foc” arată că incendiile extreme nu mai pot fi tratate ca simple arderi de vegetație. Ele pot deveni fenomene atmosferice complexe, cu o evoluție rapidă și cu efecte asupra unor suprafețe foarte mari.
Sursa foto: Arhivă
