Vanatoru Andreea
Fenomenul climatic La Niña, cunoscut pentru efectul său de răcire asupra temperaturilor globale, a revenit recent, însă impactul său asupra climei pare că va fi unul limitat, au anunţat autorităţile meteorologice americane, citate de AFP, potrivit Agerpres.
Ce este fenomenul meteo La Nina?
La Niña este un fenomen natural care determină răcirea apelor de suprafaţă din centrul şi estul Oceanului Pacific ecuatorial, influenţând astfel scăderea temperaturilor la nivel global. În acelaşi timp, fenomenul favorizează intensificarea sezonului uraganelor din Oceanul Atlantic, datorită modificărilor pe care le provoacă în circulaţia atmosferică.
Acest eveniment climatic este opusul fenomenului El Niño, care duce la încălzirea apelor oceanice din aceleaşi regiuni şi, implicit, la creşterea temperaturilor globale. Între cele două faze există şi perioade neutre, când condiţiile oceanice şi atmosferice nu sunt dominate nici de El Niño, nici de La Niña.
După o scurtă manifestare a fenomenului La Niña între decembrie 2024 şi martie 2025, condiţiile au redevenit neutre pentru o perioadă. Totuşi, din septembrie 2025, La Niña s-a reinstalat, potrivit Serviciului Naţional de Meteorologie al Statelor Unite (NWS).
Fenomenul ar urma să continue pe parcursul iernii 2025-2026
Conform specialiştilor, fenomenul ar urma să continue pe parcursul iernii 2025-2026, însă într-o formă mai slabă, ceea ce îl face mai puţin probabil să producă efectele obişnuite ale iernilor dominate de La Niña — cum ar fi ninsorile abundente din nordul SUA sau valurile de frig accentuate.
Meteorologii amintesc că, în urmă cu câţiva ani, La Niña a persistat într-un mod neobişnuit timp de trei ani consecutivi, între 2020 şi 2023, contribuind la secete severe în anumite regiuni şi la inundaţii devastatoare în altele. Cu toate acestea, efectul său de răcire nu a fost suficient pentru a contrabalansa tendinţa generală de încălzire globală cauzată de creşterea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Pentru anul 2025, specialiştii consideră că revenirea La Niña ar putea influenţa intensitatea sezonului uraganelor din Atlantic, care se desfăşoară de obicei până la sfârşitul lunii noiembrie. Prognozele iniţiale indicau că acest sezon va fi mai activ decât în mod normal, însă, până în prezent, activitatea uraganelor s-a menţinut la un nivel moderat, fără ca vreun uragan major să lovească teritoriul Statelor Unite. Astfel, deşi La Niña şi-a făcut simţită din nou prezenţa, efectele sale globale par, cel puţin deocamdată, limitate, comparativ cu episoadele puternice înregistrate în anii trecuţi.
Formarea fenomenului La Niña
Fenomenul La Niña ia naștere ca urmare a intensificării alizeelor, adică a vânturilor estice care suflă dinspre est spre vest în zona tropicală a Oceanului Pacific. În condiții climatice normale, aceste vânturi transportă apele calde de la suprafață din regiunile estice ale Pacificului către vest, înspre Asia de Sud-Est și nordul Australiei, determinând totodată apariția curenților ascendenți (upwelling) în estul oceanului, mai ales de-a lungul coastelor Peruului, Ecuadorului și Chile. Acești curenți aduc la suprafață ape reci și bogate în nutrienți, care joacă un rol esențial în echilibrul ecosistemelor marine.
În timpul unui episod de La Niña, alizeele devin mult mai puternice decât în mod normal, ceea ce intensifică mecanismele naturale deja existente. În consecință:
- Apele calde sunt împinse și mai departe spre vest, acumulându-se în apropierea Indoneziei, Malaeziei și nordului Australiei.
- Upwelling-ul de-a lungul coastelor Americii de Sud devine mai intens, aducând la suprafață ape reci și bogate în nutrienți, fapt care determină o răcire accentuată a zonelor estice și centrale ale Pacificului ecuatorial.
- Termoclina – stratul de tranziție dintre apele calde de suprafață și cele reci de adâncime – se ridică mai aproape de suprafață în estul Pacificului, amplificând efectul de răcire a apelor de suprafață.
Această distribuție neuniformă a temperaturilor oceanice produce un contrast puternic între regiunile vestice și estice ale Pacificului, influențând semnificativ modelele de circulație atmosferică. Drept urmare, zonele tropicale cu ape mai calde – situate în partea vestică a oceanului – înregistrează ploi abundente și o activitate convectivă intensă, în timp ce regiunile estice tind să devină mai uscate.
Potrivit Ggweather.com, precipitațiile se concentrează mai ales în apropierea Indoneziei, Malaeziei și nordului Australiei, în timp ce America de Sud tropicală experimentează condiții mai aride.
Efectele La Niña la nivel global
Fenomenul La Niña are consecințe climatice și meteorologice globale, care pot varia considerabil de la o regiune la alta, în funcție de intensitatea și durata episodului. Prin modificarea circulației atmosferice planetare, La Niña influențează distribuția precipitațiilor, regimul temperaturilor și frecvența fenomenelor extreme.
Printre cele mai caracteristice efecte ale La Niña se numără:
- În America de Sud: regiuni precum Peru și Chile se confruntă adesea cu secete prelungite, în timp ce Brazilia poate experimenta ploi abundente în unele zone.
- În America de Nord: sudul și sud-vestul Statelor Unite tind să fie mai uscate și mai calde, în timp ce nordul și nord-vestul devin mai reci și mai umede, cu ninsori abundente în sezonul de iarnă.
- În Asia de Sud-Est și Australia: La Niña favorizează ploi torențiale și inundații frecvente, mai ales în perioada sezonului ploios.
- În Africa de Est: se manifestă adesea condiții de secetă, în timp ce Africa de Sud poate înregistra ploi peste media obișnuită.
- În regiunea Atlanticului: fenomenul contribuie la creșterea activității ciclonice, ducând la sezoane de uragane mai intense.
