Cristina Cohuț
Un film apărut în urmă cu aproape 30 de ani reușește, în 2025, să redevină relevant și să cucerească publicul de pe tot globul. Este vorba despre thrillerul psihologic „Crime la indigo” („Copycat”), lansat în 1995, care a intrat recent în topurile Netflix în România, dar și în alte zeci de țări. Ce face ca acest film să fie din nou atât de căutat și de urmărit? Ce îl diferențiază de celelalte titluri de pe platforma de streaming și de ce pare să fie, acum, mai actual ca oricând?
Un film readus în față de Netflix
Netflix actualizează în permanență colecția de filme disponibile, iar relansarea acestui titlu a venit la momentul potrivit. Publicul a redescoperit povestea, iar algoritmii au făcut restul. De la primele zile în care a fost repus în circulație, „Crime la indigo” a fost adăugat în listele de vizionare ale abonaților, iar recomandările generate automat au adus un nou val de spectatori.
Filmul spune povestea Helenei Hudson, o expertă în psihologie criminalistică, interpretată de Sigourney Weaver. Helena este o autoare de renume și o profesionistă în domeniul comportamentului deviant, dar și o persoană marcată de traume personale, care o fac să devină agorafobă. Practic, viața ei se limitează la propriul apartament, unde trăiește izolată, sub protecție, după ce a fost atacată de un criminal în serie, potrivit click.ro.
În acest context, un nou val de crime zguduie orașul, iar autoritățile suspectează că în spatele lor se află o persoană cu un profil psihologic ieșit din comun. Fiecare crimă pare să reproducă fidel metodele altor ucigași celebri din trecut, ceea ce duce la ideea că noul criminal este, de fapt, un imitator.
Helena este contactată pentru a ajuta în anchetă, deși frica de a părăsi locuința și de a se expune pericolului o face să ezite. Pe măsură ce povestea se dezvoltă, miza devine personală. Viața ei și a celor apropiați ajunge să fie pusă în pericol, iar investigația devine o cursă contra-cronometru pentru a preveni următoarea crimă.
Sigourney Weaver, într-un rol memorabil
Unul dintre elementele care a contribuit decisiv la succesul filmului este interpretarea lui Sigourney Weaver. Actrița, cunoscută pentru rolurile din „Alien” și „Gorillas in the Mist”, reușește să redea perfect frica, fragilitatea, dar și forța interioară a personajului principal. Helena Hudson este o femeie cu o inteligență ieșită din comun, dar cu o traumă care o limitează profund. Această dualitate este redată cu o intensitate rar întâlnită.
Pe lângă Weaver, distribuția este completată de actori talentați precum Holly Hunter, care joacă rolul detectivului M.J. Monahan, și Dermot Mulroney, în rolul partenerului ei. Dinamica dintre cele două femei este bine construită, iar modul în care colaborează pentru a descifra cazul adaugă profunzime poveștii.
De ce a revenit filmul în atenția publicului abia acum
Există mai multe motive pentru care „Crime la indigo” pare să se potrivească perfect cu așteptările publicului din 2025. În primul rând, este un thriller clasic, bine scris și regizat, care nu mizează pe efecte speciale spectaculoase, ci pe construcția graduală a tensiunii. Într-o eră în care multe filme sunt criticate pentru lipsa de coerență sau pentru dependența de CGI, o producție care pune accent pe poveste este binevenită.
În al doilea rând, subiectul este la fel de actual ca în urmă cu 30 de ani. Crimele în serie, profilarea psihologică, rolul mass-mediei și dilemele etice legate de intervenția autorităților sunt teme care revin constant în societate.
Și nu în ultimul rând, nostalgia joacă un rol important. Publicul care a văzut filmul în anii ’90 îl redescoperă acum cu plăcere, iar noile generații îl descoperă pentru prima dată, fără să-l compare cu filmele moderne.
„Crime la indigo”, în comparație cu alte filme celebre
Deseori, „Crime la indigo” a fost comparat cu „Seven”, filmul semnat de David Fincher, lansat în același an, 1995. Deși „Seven” are un ton mai întunecat și o abordare vizuală diferită, cele două producții au în comun subiectul și stilul narativ. În timp ce „Seven” se concentrează pe grotesc și simbolistică, „Copycat” mizează pe analiza psihologică și pe tensiunea generată de incertitudine.
Ambele au reușit să rămână relevante în timp și să devină repere ale genului thriller.
Filmul are o durată de puțin peste două ore, un timp bine gestionat pentru un thriller. Regizorul Jon Amiel a optat pentru un ritm care crește treptat, fără a forța momentele de tensiune. Atmosfera este întunecată, dar realistă, iar coloana sonoră susține perfect firul narativ.
Pentru cei care apreciază filmele care nu oferă răspunsuri facile, ci construiesc o stare de neliniște pe tot parcursul lor, „Crime la indigo” este o alegere potrivită.
Recenziile publicului
Pe platformele de recenzii și pe rețelele sociale, „Crime la indigo” este descris de spectatori drept „un thriller inteligent”, „o poveste captivantă, cu personaje complexe” și „o bijuterie redescoperită, perfectă pentru serile în care cauți ceva mai profund”.
Chiar și criticii care au revizitat filmul după ani de zile vorbesc despre o producție care a fost poate subestimată la momentul lansării, dar care a rezistat excelent în timp.
Filmul este disponibil integral pe Netflix, în limba originală și cu subtitrări în limba română. Nu este necesar un abonament premium pentru a-l viziona, ceea ce l-a făcut și mai accesibil pentru publicul larg. Poate fi urmărit de acasă, de pe telefon sau televizor, și poate fi inclus cu ușurință într-o seară dedicată filmelor clasice.
Pentru cei care caută o poveste cu suspans autentic, fără artificii inutile, „Crime la indigo” este o alegere inspirată. Nu doar că e captivant, dar este și o lecție despre cum se face un film de calitate, indiferent de anul lansării.
Poate că nu e atât de cunoscut ca alte titluri mari din anii ’90, dar e cu siguranță unul dintre cele mai solide și bine construite filme ale genului. Iar faptul că, după aproape trei decenii, a ajuns din nou în topuri, spune totul despre calitatea lui.
