Georgescu Dragos
Lumea media și cea artistică din România sunt profund marcate de dispariția lui Pompilius Onofrei, una dintre cele mai calde, cultivate și recunoscute voci din peisajul radiofonic românesc. La 63 de ani, jurnalistul care a însoțit generații întregi de ascultători cu timbrul său inconfundabil a încetat din viață, lăsând în urmă o carieră impresionantă, mii de interviuri, amintiri prețioase și un gol pe care cei care l-au cunoscut îl descriu drept „imposibil de umplut”.
Doliu în lumea presei din România. A murit una dintre cele mai cunoscute voci din radio
Vestea morții sale a fost confirmată în cursul zilei de astăzi, iar în scurt timp colegi, artiști, ascultători și reprezentanți ai lumii culturale au transmis mesaje de omagiu. Pentru mulți dintre cei care au crescut ascultând Radio România Actualități, vocea lui Pompilius Onofrei era un element familiar, cald, constant, un reper al bunului gust și al profesionalismului radiofonic.
Timp de peste trei decenii, Pompilius Onofrei a fost una dintre vocile care au conturat identitatea postului Radio România Actualități. Personalitate discretă, dar extrem de apreciată, jurnalistul a lucrat ca realizator, moderator, reporter și creator de emisiuni, contribuind la programe care au devenit parte din memoria colectivă a ascultătorilor.
A lucrat la „Matinal”, una dintre cele mai longevive și ascultate emisiuni ale postului, apoi la „Gramofon” și „Radioul de sâmbătă seara”, proiecte radiofonice prin care a readus în atenția publicului muzică, povești, interviuri și reportaje atent documentate. Sutele de ore de program, miile de conversații cu invitați, vocea lui calmă și modul atent în care își construia fiecare intervenție au făcut ca numele lui să devină sinonim cu jurnalismul de calitate.
Colegi din radio au povestit, de-a lungul anilor, că era un profesionist riguros, un om de echipă și un jurnalist dedicat, care se documenta cu minuțiozitate înaintea fiecărei emisiuni. Deși format inițial în domeniul geologiei, a ajuns în lumea radiofonică „din pură pasiune”, după cum spunea chiar el în interviuri vechi. A păstrat aceeași pasiune până la finalul vieții, convins fiind că un jurnalist nu încetează niciodată să învețe și să se adapteze.
De la geologie la radio: drumul unui om care și-a urmat vocația
Pompilius Onofrei a absolvit Facultatea de Geologie, însă drumul său profesional a luat o direcție neașteptată la începutul anilor ’90, într-o perioadă în care presa românească se reinventa și se consolida după schimbările din 1989. Intrarea sa în Radio România Actualități a fost determinată de pasiunea pentru comunicare, pentru voce, pentru povești și pentru felul în care sunetul poate crea o punte între oameni.
Odată ajuns în redacție, a învățat tot ceea ce ținea de meseria de jurnalist radiofonic și s-a remarcat rapid. Cei care l-au cunoscut de la început povestesc că avea un simț deosebit al ritmului unei emisiuni, o voce natural caldă și un calm care îl ajuta să creeze o atmosferă plăcută pentru invitați și ascultători.
În anii care au urmat, a devenit una dintre figurile-cheie ale postului. Numeroase generații de tineri jurnaliști au învățat meserie ascultând modul în care structura un interviu sau felul în care reușea să transmită emoție fără exagerări, doar prin echilibru, ton și respect pentru public.
Legătura specială cu Sibiul și cu Teatrul Național „Radu Stanca”
Deși mare parte din activitatea sa profesională s-a desfășurat în București, relația lui Pompilius Onofrei cu Sibiul a fost una profundă. Vocea sa a devenit parte din identitatea unui spectacol de referință al Teatrului Național „Radu Stanca”: „Țesătorul de vise – Poveste de Crăciun”.
Această producție, extrem de iubită și deja intrată în tradiția Crăciunului sibian, s-a bucurat ani la rând de aprecierea publicului. Rolul narativ, esențial pentru atmosfera spectacolului, a fost interpretat de Pompilius Onofrei cu o sensibilitate rar întâlnită. Timbrul său cald, echilibrat și profund a reușit să creeze o punte emoțională între poveste și public, transformând fiecare reprezentație într-o experiență specială.
Spectacolul a fost prezentat și pe Scena Digitală, platforma online a teatrului sibian, ceea ce a permis ca vocea sa să ajungă la mii de spectatori din toată țara. Pentru mulți, Onofrei a fost simbolul sonor al acestei povești de Crăciun, iar moartea lui readuce în memorie rolul său în spectacolele care au bucurat generații.
Omagiul emoționant al lui Constantin Chiriac
Printre primii care au reacționat la vestea morții sale s-a numărat Constantin Chiriac, directorul Teatrului Național „Radu Stanca”. Cuvintele sale au fost un mesaj profund, care a surprins legătura spirituală dintre jurnalist și lumea teatrului sibian. Mesajul transmis spune:
„Vocea din ‘Țesătorul de vise’ a plecat, înainte de Nașterea Domnului Iisus, la Cel Senin. Pompilus Onofrei, drum cu lumină și mântuire în lumină. Îți mulțumim pentru tot ce ai făcut, pentru tot ce ai dăruit. Dumnezeu să te binecuvânteze!”
Mesajul lui Chiriac a fost preluat de comunitatea artistică drept un omagiu în numele tuturor celor care au lucrat cu Pompilius Onofrei sau care au fost atinși de vocea lui. Mulți artiști, actori și colaboratori au distribuit mesajul, amintind momentele în care au lucrat împreună și modul în care jurnalistul s-a apropiat de lumea teatrului cu eleganță, curiozitate și profund respect pentru artă.
Deși format în radio, Onofrei și-a extins în ultimii ani activitatea către zona culturală, în special către teatru. A realizat interviuri cu actori, regizori, scenografi, cronicari, oameni care fac parte din universul scenic românesc. A participat la festivaluri de teatru, a moderat discuții, a realizat reportaje și materiale care au adus în atenția publicului spectacole, evenimente și personalități ale scenei.
Pentru Pompilius Onofrei, teatrul devenise, treptat, un spațiu familiar și drag: o „a doua casă”, așa cum l-au descris cei care l-au cunoscut în această ipostază. Mulți actori au spus că îl considerau un prieten al teatrului, un om care înțelegea energia scenei și care era capabil să transmită emoția unui spectacol chiar și în format radiofonic.
Moartea lui Pompilius Onofrei marchează o pierdere semnificativă pentru jurnalismul românesc, în special pentru cel radiofonic. El face parte dintr-o generație de jurnaliști care și-au construit carierele într-o perioadă de tranziție, când presa românească se contura și se profesionaliza într-un ritm intens.
O voce caldă, o prezență discretă, un stil de lucru sobru și elegant, o atitudine mereu orientată către ascultător — acestea sunt detaliile pe care colegii și ascultătorii le evocă atunci când vorbesc despre el. Într-un mediu în care ritmul alert și schimbările rapide pun presiune constantă pe profesioniști, Onofrei a rămas un reper de echilibru și normalitate.
Mulți dintre cei care l-au ascultat ani la rând îl descriu ca pe „o voce de acasă”, una care transmitea calm, siguranță și respect. Și tocmai aceste calități sunt cele pe care dispariția lui le face atât de greu de înlocuit.
Radio România Actualități, în doliu
Postul la care a lucrat mai bine de trei decenii traversează, la rândul său, un moment dificil. Numeroși colegi au transmis mesaje publice în care au rememorat momente din redacție, situații în care Onofrei i-a ajutat, le-a oferit sfaturi sau i-a inspirat prin modul său de lucru. Despre el se spune adesea că avea un ton cald chiar și în discuții interne, o atitudine calmă și un umor discret, care destindea atmosfera.
Conducerea Radio România Actualități a transmis că dispariția sa reprezintă „o pierdere grea pentru instituție”, iar redacția se pregătește să anunțe un omagiu oficial pentru jurnalistul care a făcut parte din istoria postului.
Pompilius Onofrei lasă în urmă o carieră construită pe respect față de public, pe rigoare profesională și pe dragostea autentică pentru radio. Emisiunile sale stau mărturie pentru un stil jurnalistic sobru, precis, dar în același timp cald și apropiat de oameni. A știut să asculte, a știut să pună întrebările potrivite și a știut să transmită povești cu sinceritate.
În epoca în care tehnologia a schimbat profund modul în care comunicăm, Onofrei a rămas fidel ideii că vocea umană, însoțită de autenticitate, poate atinge publicul mai profund decât orice alt instrument media.
