Cristina Cohuț
Papa Francisc, născut Jorge Mario Bergoglio, a fost nu doar un lider al Bisericii Catolice, ci și o figură spirituală profund marcată de influențele astrale sub care a venit pe lume. Decesul său, pe 21 aprilie 2025, la vârsta de 88 de ani, încheie o epocă a compasiunii, reformei și apropierii de oameni. Harta sa natală sugerează o viață trăită între tradiție și inovație, între introspecție și luptă pentru echitate. Astrologii spun că stelele au conturat destinul unui om menit să aducă lumină acolo unde dogma părea imuabilă.
Soarele în Săgetător, Luna în Vărsător și Ascendentul în Rac
Conform Astrotheme.com, Papa Francisc s-a născut pe 17 decembrie 1936, în Buenos Aires, la ora 21:00. Harta sa astrală dezvăluie o combinație de semne care definesc clar stilul său de leadership: Soarele în Săgetător, Luna în Vărsător, Ascendentul în Rac. Fiecare dintre acestea a avut un rol-cheie în conturarea profilului său spiritual și public.
Soarele în Săgetător (25°54′) sugerează un spirit căutător, filozofic, pasionat de adevăr și cunoaștere. Nu e întâmplător că Francisc a fost mereu perceput ca un papă al căutării, al curajului de a explora marginea teologică și socială a credinței. Săgetătorul este zodia expansiunii spirituale, a umorului, dar și a unui idealism uneori utopic.
Luna în Vărsător (12°32′) indică o latură umanitară, rațională și orientată spre progres. Emoțiile sunt tratate prin filtru mental, dar întotdeauna în raport cu binele comun. Francisc a vorbit des despre sărăcie, marginalizare, schimbări climatice. A făcut gesturi simbolice – de la spălarea picioarelor refugiaților, la vizitele în cartierele sărace – care reflectă perfect semnificația Lunii în Vărsător, potrivit libertateapentrufemei.ro.
Ascendentul în Rac (10°01′) exprimă empatie, grijă pentru semeni și o ancorare profundă în valorile familiale și tradiționale. Racul este semnul mamei, al originilor, al sensibilității profunde. De aici, poate, și modul în care Francisc s-a apropiat de oameni: cald, sincer, umil, protector.
Această trinitate astrală – expansiune spirituală, progres umanitar și atașament față de tradiții – descrie fidel tensiunea internă și complexitatea personalității sale.
Jupiter, Neptun și Uranus: aliații cosmici ai unui reformator
Influențele planetare din harta natală a Papei Francisc sunt la fel de relevante. În astrologie, Jupiter este guvernatorul Săgetătorului și simbolizează credința, justiția și creșterea spirituală. În cazul lui Francisc, Jupiter este într-o poziție puternică, ceea ce accentuează trăsăturile idealiste și înclinația către o misiune universală.
Jupiterul său natal indică un lider dornic să explice, să împărtășească, să unească. Nu este întâmplător că Francisc a fost primul papă care a vorbit deschis despre incluziunea LGBTQ+, despre rolul femeilor în Biserică și despre importanța dialogului interreligios. El a căutat să extindă granițele spiritualității tradiționale, fără a le destrăma.
Neptun, planeta visului, a compasiunii și a misticismului, are o poziție importantă în harta sa. Influența sa poate explica tonul blând, dar profund al discursurilor papale, precum și capacitatea de a inspira și emoționa fără să apeleze la dogmă. Francisc a fost considerat de mulți ca „un papă al inimii”.
Uranus, asociat cu schimbarea și revolta, este prezent într-un aspect armonic cu Soarele. Acest lucru sugerează o abilitate rară de a aduce schimbări reale din interiorul unei structuri rigide. Francisc nu a distrus instituția pe care a condus-o, dar a transformat-o subtil și durabil.
Această combinație de planete subliniază profilul unui lider spiritual de secol XXI: ferm în credință, dar deschis în gândire; respectuos față de tradiții, dar angajat în schimbare.
Tranzitele astrale din ultimele luni ale vieții
Tranzitele planetare care au precedat moartea Papei Francisc sunt și ele relevante. În astrologie, astfel de mișcări indică faze ale vieții marcate de provocări, revelații sau finaluri.
În cazul său, Saturn – planeta încercărilor și maturizării – forma un aspect tensionat cu Luna natală. Acest lucru poate semnala o perioadă de introspecție, de retragere și reflecție asupra propriei vieți și asupra moștenirii spirituale. Se știe că, în ultimele luni, Papa a limitat aparițiile publice și a transmis mai multe mesaje cu tentă testamentară.
Pluto, planeta transformării radicale și a morții simbolice, a făcut o opoziție lentă cu Soarele său natal. Acest aspect este rar și adesea apare în viețile liderilor aflați la final de drum. În cazul Papei Francisc, poate fi văzut ca semn al unei pregătiri pentru trecerea spre o altă formă de existență – spirituală, nu doar fizică.
Acești tranzite astrale pot fi interpretați ca un calendar cosmic al unei încheieri. Nu bruscă, nu întâmplătoare, ci marcată de sens, liniște și asumare. Un final astral așa cum doar o viață spirituală autentică poate avea.
Pontificatul, văzut din perspectivă astrologică
Privind în urmă, întreaga carieră a lui Jorge Mario Bergoglio – de la tânărul preot din Buenos Aires, la Arhiepiscop, apoi Papă – pare să urmeze traseul unei hărți astrale coerente.
Ascendentul în Rac explică sensibilitatea sa față de cei marginalizați. A introdus în Vatican un discurs aproape matern, empatic, cald, într-un mediu perceput adesea ca rece și distant.
Soarele în Săgetător a fost combustibilul călătoriilor sale în cele mai uitate colțuri ale lumii. De la Africa până în insulele din Pacific, Francisc a căutat să fie „cu” oamenii. Să-i atingă. Să le vorbească în limba lor. Să le înțeleagă durerile.
Luna în Vărsător s-a văzut în dorința de a moderniza Biserica: de la transparență financiară, la deschiderea față de femei și minorități. Unele dintre aceste inițiative au fost controversate, dar necesare.
Jupiter și Neptun au susținut un stil de conducere non-autocratic, dar profund convingător. Papa nu a urlat. A șoptit. Și, prin această șoaptă, a făcut Biserica să se oprească din alergare și să asculte.
Moartea Papei Francisc, un sfârșit scris în stele
Pe 21 aprilie 2025, la vârsta de 88 de ani, Papa Francisc a murit în liniște. Anunțul oficial al Vaticanului a vorbit despre „o trecere în pace”. Dar astrologia sugerează că nu a fost o simplă plecare. Ci un punct culminant al unei călătorii spirituale începute în decembrie 1936.
Ultimele luni de viață au fost marcate de tăcere, rugăciune, retragere. Era ca și cum întreaga lume astrală se pregătea pentru o revenire la sursă. Pentru o disoluție plină de sens.
Tranzitele lui Saturn, Pluto și Neptun din această perioadă spun o poveste despre înțelepciune acumulată, renunțare asumată și trecere spirituală. Papa nu a murit pur și simplu. A făcut un pas înapoi pentru a lăsa lumina să treacă prin el.
Moartea sa poate fi văzută, din perspectivă astrologică, nu ca o pierdere, ci ca o încheiere firească a unui ciclu cosmic. Un om al stelelor s-a întors în stele.
