Redactia
Mangalia are o istorie bogată în ceea ce privește organizarea competițiilor de oină. Al doilea municipiu al litoralului a găzduit, printre altele, și una dintre competițiile regină ale sportului nostru național: Cupa României.
Astfel între ani 1965 și 1990 Cupa României se decerna aproape an de an la Mangalia. După 1990 însă Mangalia a ieșit de pe harta sportului nostru național. Anul acesta Federația Română de Oină, prin președintele Nicolae Dobre, a inițiat o discuție cu reprezentanți ai primăriei Mangalia cu scopul de a găsi soluții pentru reluarea tradiției colaborării în vederea organizării de competiții de oină în sudul litoralului. Discuțiile au avut succes.
În mod tradițional Cupa României are loc în luna iunie
„ Urmare a demersurilor făcute de Federația Română de Oină, astăzi am primit răspuns din partea Direcției Cultura și Sport Mangalia din cadrul Consiliului Local al Municipiului Mangalia prin care suntem informați că autoritățile locale sunt interesate de propunerile noastre.
Discutăm de reluarea tradiției organizării Cupei României în acest oraș și derularea unui proiect de inițiere în oină pentru copii și profesorii din municipiu.
În acest sens, am fost invitați pentru a stabili modalități concrete de realizare a acestor proiecte, întâlnire care va avea loc atunci când se va relua activitatea în condiții normale. ” a declarat Nicolae Dobre, președintele Federației.
Istoria oinei
Oina e un joc sportiv tradiţional care eră răspândit în trecut pe tot cuprinsul României. A avut o mulţime de denumiri în funcţie de zona unde era jucat: în Banat: „lopta mică” sau „pila”, în Transilvania „de-a lunga” sau „lopta lungă”, în zona Sibiului i se zicea „fuga”, în Muntenia și Moldova „hoina” și apoi oina, în Maramureș „ojerul” sau „oirul”, în Dobrogea se numea „de-a lunga”. În unele regiuni ale țării oina se juca și de către fete, sub numele de „oiniță”.
Oina solicită calități sportive precum viteză bună de alergare, reflexe rapide în mișcările de autoapărare față de loviturile mingii, precizie în aruncarea și lovirea mingii cu un baston sau bâtă.
Oina se joacă în aer liber, pe un teren dreptunghiular, acoperit cu iarbă, între două echipe de câte 11 jucători.
Jocul începe când cineva din echipa la bătaie aruncă mingea în aer în timp ce un alt jucător din aceeași echipă trebuie să o lovească cu un baston din lemn și să o trimită cât poate el de departe. După aceea, dacă mingea este prinsă de echipa din teren, jucătorul trebuie să alerge pe culoarul de ducere iar apoi pe culoarul de întoarcere încercând să nu fie lovit de către echipa la prindere. Dacă va opri mingea cu palma, nu este considerat „lovit”. Jucătorul nu are voie să prindă mingea. Dacă jucătorul este lovit pe culoarul de ducere, acesta este nevoit să se ducă în zona de fund. În cazul în care este lovit pe culoarul de întoarcere, el este eliminat din joc.
De fiecare dată după ce mingea bătută aterizează pe unul din caree/triunghiuri i se acordă un punct echipei la bătaie. Se acordă două puncte dacă mingea trece de linia de fund și niciun punct dacă mingea iese din teren pe lateral.
Echipei din teren i se acordă două puncte de fiecare dată când reușesc să lovească un jucător care fuge pe culoare.
