Roxana
Ozana Barabancea a slăbit spectaculos, iar diferența se vede cel mai bine în imaginile pe care le-a publicat chiar ea. O fotografie din 2015, una din 2025. Aceeași femeie, alt corp.
Artista nu a spus câte kilograme a pierdut. Nici nu a fost nevoie. Comparația a vorbit singură, iar mesajul care a însoțit-o a explicat restul: drumul a fost lung și n-a avut nimic din povestea „am slăbit peste noapte”.
Ozana Barabancea și lista operațiilor prin care a trecut ca să slăbească
Soprana a ales să nu ascundă nimic. Și-a înșirat, una după alta, toate etapele prin care a trecut în ultimul deceniu:
„Operații de stomac, slăbit, îngrășat, operație de montare a inelului gastric, operație de demontare a inelului gastric, operație de micșorare mamară, operație de blefaroplastie, operație de eliminare a excesului de piele.”
E o listă care spune multe despre cât de greu a fost.
A slăbit.
S-a îngrășat la loc.
A luat-o de la capăt.
Inelul gastric a fost montat, apoi scos. Pielea rămasă după kilogramele pierdute a trebuit îndepărtată chirurgical. Pentru mulți, fiecare dintre aceste intervenții ar fi fost un capitol separat de viață. Pentru Ozana Barabancea au fost pași pe același drum.
Artista a mai precizat că masa musculară i-a rămas neatinsă în tot acest proces, un detaliu la care ține. Iar despre ce își dorește acum, a spus simplu: vrea „să trăiască frumos”.
Adio zahăr: decizia care a schimbat totul
Dacă ar fi să aleagă un singur moment din toată povestea, Ozana l-ar alege pe acesta. Renunțarea la zahăr. Nu o pauză, nu o cură de câteva săptămâni, ci o despărțire pe viață.
A scris despre asta cu patimă, cu majuscule și cu semne de exclamare la fiecare frază:
„Am renunțat în primul rând la ZAHĂR! Pielea mi-e mai fină și mult mai tânără! Adio Zahăr ordinar pe vecie! Toate alimentele sunt alterate și au potențiator de gust pentru a crea dependență! Gândiți-vă bine ce băgați în stomacul vostru! Stomacul nu e coș de gunoi! Stomacul meu să-mi fie ALTAR!”
Fraza cu stomacul transformat în altar a prins imediat la public. E genul de replică pe care o ții minte, spusă de cineva care știe să urce pe scenă și să se facă auzit.
Afirmațiile despre alimentele „alterate” și despre potențiatorii de gust făcuți „pentru a crea dependență” sunt convingerile artistei, formulate din propria experiență. Ea le prezintă ca un avertisment pentru cei care o urmăresc.
Cum și-a „resetat” mintea Ozana Barabancea
Pentru Ozana Barabancea, slăbitul nu s-a jucat doar pe masa de operație sau în farfurie. S-a jucat și în cap.
Soprana vorbește despre un program de resetare care i-a schimbat felul în care se gândește la mâncare. Pofta de dulce, spune ea, nu mai are aceeași putere asupra ei:
„Acest program de resetare presupune schimbarea gândirii, apropo de nutriție, de ce alimente consumăm și nu mai am aceeași nevoie de zahăr, cum aveam înainte. Chiar dacă nu mai consum zahăr, nu am eliminat dulcele, pentru că folosesc niște produse extraordinar de inteligente, pe care eu le consider, de fapt, alimente vindecătoare.”
Artista nu a spus ce produse folosește. A lăsat doar de înțeles că nu s-a condamnat la o viață fără gust dulce, ci și-a găsit alternative. Denumirea de „alimente vindecătoare” e a ei și ține de felul în care le percepe, nu de vreo recomandare medicală.
Spaima prin care a trecut ca mamă: infarctul lui Andrew
În paralel cu propria transformare, Ozana Barabancea a avut de dus o luptă mult mai grea. Fiul ei, Andrew, a făcut infarct la doar 24 de ani.
Tânărul lucrează în industria muzicală și ajunsese să muncească aproape 12 ore pe zi. Oboseala și stresul s-au adunat până într-o dimineață, când a simțit o durere puternică în piept. A fost dus de urgență la spital, unde medicii au confirmat infarctul și i-au făcut o coronarografie.
Ozana a povestit momentul cu vorbele fiului ei:
„A avut gheare în piept. Mi-a zis: ‘Mama, mă doare în capul pieptului’. A venit salvarea, i-au făcut coronarografie. S-a chinuit groaznic. I-au făcut injecție la picior, nu au reușit prin mână.”
A urmat o recuperare de câteva luni. Andrew se simte mai bine, dar a continuat să muncească intens, iar mama lui recunoaște că asta o neliniștește.
„Eu sper că a învățat ceva din această lecție, pentru că fiecare hop în viață este o lecție pentru noi. Suntem alături de el, și eu, și sora lui, și tatăl lui”, a spus artista.
Poate că aici se leagă cele două povești. O femeie care a învățat, cu prețul atâtor operații și al unui deceniu de încercări, că trupul ține socoteala. Și un fiu care a aflat același lucru mult prea devreme, la 24 de ani, dintr-o singură dimineață.
