Laciu Andreea
Povesti de viata. Elena își mângâia cu grijă burtica rotunjită în timp ce stătea la masa din bucătăria luminoasă a casei în care se mutase cu soțul ei, Andrei. Era în luna a șaptea de sarcină, iar bebelușul, o fetiță mult așteptată, părea deja să-și manifeste personalitatea prin loviturile dese din interior. Elena era liniștită, fericită, dar și ușor tensionată, mai ales din cauza relației dificile cu soacra ei, Mariana.
Mariana era genul de femeie autoritară, care nu se putea abține să nu comenteze orice. De la culoarea perdelelor până la ce mânca Elena în timpul sarcinii. Încă de la început, Mariana o privise cu suspiciune. Nu era niciodată suficient de bună pentru fiul ei, chiar dacă Elena era educată, respectuoasă și clar îl iubea pe Andrei.
În acea dimineață de duminică, Mariana venise în vizită pe neașteptate. Nu era prima dată. Spunea mereu că vrea doar să ajute, să se asigure că Elena nu se suprasolicită. Deși intențiile păreau bune la suprafață, tonul ei tăios și gesturile forțate trădau o ostilitate mascată.
— Ți-am adus niște ceai de plante, să te mai liniștești. E bun pentru tine și pentru copil, a spus Mariana, zâmbind forțat.
— Mulțumesc… n-am mai băut ceai din ăsta, dar pare plăcut, i-a răspuns Elena politicos.
A băut o cană întreagă, încercând să nu-și arate îndoiala. Ceaiul avea un gust ciudat, puțin amărui, dar Mariana insista că era un amestec din plante “naturale, de la țară, culese de mână”.
După aproximativ o oră, Elena a început să simtă o stare de greață intensă, amețeală și o durere surdă în abdomen. Nu era ceva obișnuit pentru ea. Avea o sarcină ușoară până atunci. Simțea că ceva nu era în regulă.
— Mariana, mă simt cam rău… crezi că ceaiul a fost prea tare?
— Poate e doar tensiunea, draga mea. Ia-te cu calm, întinde-te puțin, a spus soacra, dar fără prea multă empatie în glas.
Elena a încercat să se odihnească, dar simptomele s-au agravat. Andrei a venit acasă o oră mai târziu și, văzând starea soției lui, a dus-o de urgență la spital. Pe drum, Mariana părea neliniștită, dar mai degrabă iritată decât îngrijorată.
— Nu trebuia să te panichezi atât, Andrei. Poate e doar un puseu de tensiune, repeta Mariana obsesiv.
La spital, doctorii au suspectat imediat o reacție adversă la ceva ingerat. După ce au stabilizat-o pe Elena, i-au făcut analize de sânge și i-au pus întrebări detaliate despre ce mâncase și băuse în acea zi.
— Am băut doar ceaiul adus de soacra mea… ceva cu plante, a spus Elena, încă tremurând.
Medicii au păstrat o mostră din conținutul stomacal pentru analiză. Peste câteva ore, rezultatele au venit: în organismul Elenei fusese detectată o substanță naturală, dar contraindicată în sarcină – un alcaloid dintr-o plantă ce poate induce contracții uterine severe și, în cazuri grave, avort spontan.
— Ați băut ceva cu semințe de Pelin negru sau Cimbru sălbatic, a spus medicul. Sunt plante care în doze mici nu sunt periculoase pentru omul obișnuit, dar pentru o femeie însărcinată sunt extrem de toxice.
Elena a înlemnit. Mariana știa că e însărcinată. De ce i-ar fi dat așa ceva?
Andrei era șocat. A cerut explicații mamei lui, care, prinsă în fața evidențelor, a început cu negațiile.
— Nu știam! Așa ceaiuri ne dădea bunica când eram mici. Nu am vrut să-i fac rău!
Dar Elena își amintea cum Mariana o privise în acea dimineață, cum insistase să bea ceaiul. N-a fost un accident. Ceea ce părea o simplă neînțelegere se transforma într-un caz de potențială tentativă de vătămare.
Andrei, devastat, s-a îndepărtat de mama lui. A fost nevoie de intervenția poliției, care a deschis o anchetă. Mostra de ceai rămasă în cana din bucătărie a fost dusă la laborator și a confirmat suspiciunile: concentrația de substanță toxică era suficientă pentru a provoca un avort spontan dacă Elena ar fi fost în primul trimestru.
— Nu pot să cred că mama mea a făcut asta… nu pot, repeta Andrei.
Elena a fost monitorizată zile întregi în spital. Din fericire, copilul era bine. Micuța luptătoare din pântecele ei se dovedise mai puternică decât intențiile răuvoitoare ale altora.
După ce a fost externată, Elena a refuzat ca Mariana să mai aibă vreo legătură cu ea sau cu copilul. Andrei a susținut-o. Familia lor era prioritatea. Și aveau de protejat nu doar o sarcină, ci o viață nouă care urma să vină pe lume – una care nu avea nevoie de umbrele trecutului.
Elena și-a promis că va face tot ce-i stă în putință să-și apere copilul. Și uneori, pericolul nu vine de la străini, ci chiar din cercul apropiat – acolo unde încrederea ar trebui să fie sfântă.
