Mirela Loșniță
Apariția Aheei, fiica de 9 ani a lui Nicușor Dan, la ceremonia de învestire a noului președinte al Capitalei a generat emoție și reacții împărțite. Imaginile cu fetița în rochie albă, zâmbind alături de tatăl său, au fost apreciate de o parte a publicului drept un simbol al unității familiei. Totuși, psihologii trag un semnal de alarmă asupra unui aspect esențial, adesea ignorat: impactul psihologic al expunerii publice asupra unui copil aflat într-o etapă fragilă de dezvoltare.
Ce spun psihologii despre prezența fiicei lui Nicușor Dan la ceremonia de învestitură
Participarea Aheei la un eveniment politic de o asemenea magnitudine ridică întrebări legate de protecția copiilor în contextul funcțiilor publice deținute de părinți. Deși este tentant să vedem în acest gest un moment de comuniune familială și o lecție de civism pentru tânăra generație, specialiștii avertizează că implicarea minorilor în astfel de contexte trebuie evaluată cu prudență și echilibru.
Psihologul Alina Petre atrage atenția asupra faptului că vârsta de 9 ani este una sensibilă din punct de vedere emoțional și cognitiv. Este perioada în care copilul începe să-și formeze identitatea, își dezvoltă empatia și învață cum funcționează lumea din jurul său. Orice expunere publică excesivă sau necontrolată poate influența profund modul în care copilul se percepe pe sine și în care înțelege relațiile sociale.
Conform explicațiilor oferite de Alina Petre pentru fanatik.ro, un astfel de moment, oricât de emoționant ar fi pentru public, nu este lipsit de riscuri pentru copil. Psihologul subliniază că prezența Aheei la ceremonia de învestire ar putea genera confuzii și neliniști emoționale.
„Pentru un copil de 9 ani, a fi prezent într-un astfel de eveniment poate să trezească diverse întrebări. „Ce înseamnă să fii președinte?”, „Ce trebuie să facă tata acum?”, „Cum mă va afecta pe mine?”.”, a spus Alina Petre, pentru fanatik.ro.
În plus, expunerea în fața camerelor de luat vederi și atenția presei pot crea o presiune psihologică deosebită. Copilul poate simți nevoia de a corespunde unor standarde ideale, de a nu greși sau de a nu „păta” imaginea familiei. Aceste așteptări implicite, venite din partea societății sau chiar a membrilor familiei, pot deveni o povară psihologică, mai ales dacă nu sunt gestionate corect.
Un alt aspect important semnalat de specialiști este riscul de stigmatizare în mediul educațional. Copiii politicienilor sau ai persoanelor publice pot deveni ținte ale bullyingului, în special atunci când colegii sau părinții acestora au opinii politice divergente. În astfel de cazuri, copilul poate deveni victima unor remarci dure, a excluderii din grupuri sau a unor reacții ostile, chiar dacă el însuși nu are nicio implicare în deciziile politice ale părintelui.
„Putem vorbi, în primul rând, de așteptări ridicate (din partea familiei sau a societății). Apoi, există presiune de a performa, de a „nu greși” sau „a nu păta imaginea” familiei.”, a continuat psihologul.
Psihologul avertizează că acest tip de presiune socială poate afecta profund stima de sine a copilului. În loc să se bucure de vârsta lui și de descoperirile firești ale copilăriei, minorul poate fi împins prematur într-un context conflictual, pentru care nu are maturitatea emoțională necesară să-l înțeleagă sau să-l gestioneze.
Cu toate acestea, nu toate consecințele sunt negative. Alina Petre subliniază și faptul că, dacă momentul este gestionat cu sensibilitate și sprijin adecvat din partea părinților, participarea la un eveniment de asemenea anvergură poate deveni o experiență constructivă. Copilul poate învăța despre responsabilitate, despre funcționarea democrației și, mai ales, poate crea o conexiune emoțională puternică cu părintele.
„Momentul poate crea un moment puternic de legătură emoțională cu tatăl. Acest lucru poate consolida încrederea și atașamentul față de părinte.”, a mai spus Alina Petre pentru sursa menționată.
În final, orice gest care implică un copil trebuie să aibă în vedere mai întâi binele lui. Emoția publicului, nevoile de imagine sau dorința de a transmite un mesaj simbolic nu pot prevala în fața unei realități psihologice: copiii sunt fragili, în formare și au nevoie de protecție, nu de aplauze.
