Mirela Loșniță
Mădălin Ionescu, unul dintre cei mai cunoscuți prezentatori TV din România, a transmis un mesaj profund și dureros dedicat fiului său, Filip, un adolescent diagnosticat cu hemipareză. Într-o postare publicată pe rețelele de socializare, jurnalistul a vorbit deschis despre greutățile trăite ca părinte, despre nedreptățile din sistemul medical și despre iubirea necondiționată care i-a legat întotdeauna.
Mădălin Ionescu, scrisoare emoționantă pentru fiul său, Filip
Filip a fost diagnosticat cu hemipareză în urma unei complicații apărute după varicelă, la vârsta de doar doi ani. De atunci, viața lui și a întregii familii s-a schimbat radical. Alături de actuala soție, Cristina Șișcanu, Mădălin Ionescu a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a-i oferi copilului o viață cât mai apropiată de normalitate, plină de afecțiune și sprijin.
Într-un mesaj manifest, plin de emoție și adevăr, Mădălin Ionescu i s-a adresat fiului său cu o scrisoare deschisă:
„Fiule drag,
Scriu aceste rânduri într-o dimineață în care soarele mângâie orașul, dar eu simt că înăuntrul meu plouă de prea mulți ani. Poate că unele ploi nu se văd pe obraji, ci doar în felul în care ne tremură mâinile când ne îmbrăcăm copiii, sau în felul în care rămânem treji noaptea, ascultând respirațiile lor, între două griji care nu mai vor să adoarmă.
Te privesc, Filip, și mă întreb de câte ori ai fost, de fapt, tu cel care m-a ținut pe mine în viață. Tu, cu râsul tău care sparge ziduri, cu lumina ta care încăpățânat se aprinde în fiecare colț în care România s-a făcut că nu vede. Ești un far într-o lume care încă bâjbâie prin ceață. Ești frumusețea unei bătălii duse pe tăcute, cu zâmbetul ca armă.
Știi, am fost mulți ani omul care apărea pe ecran, cu voce sigură, cu fraze bine ticluite, un om care părea că are toate răspunsurile. Dar în fiecare pauză de publicitate, mă gândeam dacă ai mâncat bine, dacă ai fost înțeles, dacă ai fost protejat. Între două emisiuni, eram doar un tată care se întreba: „Oare fac destul? Oare ajunge dragostea mea să suplinească un sistem care nu-i oferă nimic?” Și de atâtea ori răspunsul era „nu”. Am fost prins între camerele de filmat și camerele de spital. Între luminile scenei și întunericul din care uneori ieșeam șchiopătând. Dar tu, tu ai mers mereu înainte. Ai iubit lumea, chiar și atunci când ea n-a știut cum să te iubească înapoi”, și-a început Mădălin Ionescu scrisoarea de pe Facebook.
Mădălin Ionescu critică în termeni duri lipsa de susținere reală a statului pentru copiii cu nevoi speciale
În mesajul său, atrage atenția asupra disprețului cu care politicienii tratează viețile celor mai vulnerabili.
„România nu e încă un loc pentru copiii ca tine, Filip. E o țară în care politicienii se joacă cu cifrele de pe hârtii fără să vadă chipurile din spatele lor. Unde se discută tăieri de indemnizații în birouri luxoase, fără să înțeleagă că acele sume nu înseamnă bani, ci oxigen. Înseamnă viață. Într-o țară unde spitalele cad, iar tu ai fost salvat de fiecare dată nu de sistem, ci de oameni, de empatie, de noroc, de rugăciuni. Și poate că niciodată nu vei ști ce înseamnă să iubești o femeie și să fii iubit de ea, cu toată explozia aceea de emoții, de atingeri, de promisiuni și dureri pe care dragostea le aduce. Și poate că niciodată nu vei cunoaște acel tip de intimitate pe care noi, ceilalți, o considerăm firească. Asta mă doare, fiule. Nu pentru că ar fi o lipsă în tine — tu ești întreg și luminos — ci pentru că lumea nu știe să-ți ofere acest miracol. Ți l-a refuzat fără să întrebe”, a subliniat Mădălin Ionescu.
În scrisoarea sa, jurnalistul recunoaște că sunt momente în care se simte vinovat, pentru că nu a fost întotdeauna prezent, deși a fost acolo. Pentru că a vorbit despre nedreptate, dar n-a strigat destul de tare în stradă.
Și pentru că știe că, oricât ar încerca, unele lipsuri nu pot fi complet umplute de iubire.Finalul mesajului este o promisiune, o speranță și un legământ. Mădălin își dorește ca fiul său, într-o zi, poate când va fi singur, să citească acele cuvinte și să știe că a fost iubit cu toată ființa unui tată care n-a renunțat niciodată.
