Georgescu Dragos
Hepatita este o afecțiune care înseamnă inflamația ficatului. Atunci când ficatul este inflamat sau distrus, funcțiile sale pot fi afectate grav, iar organismul nu mai reușește să elimine toxinele sau să proceseze substanțele nutritive corect.
Ce este Hepatita A, boala care face ravagii în Dolj și cum se transmite. Sunt sute de cazuri deja semnalate
Consumul excesiv de alcool, expunerea la toxine, unele medicamente sau anumite afecțiuni cronice pot duce la hepatită. Totuși, în cele mai multe cazuri, hepatita este provocată de un virus: virusul hepatitei A, virusul hepatitei B sau virusul hepatitei C.
Cele trei forme de hepatită virală sunt similare prin simptome, dar au diferențe importante în modul de transmitere, evoluție și tratament. În timp ce hepatita A este o infecție autolimitantă, care dispare de la sine, hepatitele B și C pot evolua către forme cronice și pot provoca complicații severe, inclusiv ciroză sau cancer hepatic. În prezent există vaccinuri pentru prevenirea hepatitelor A și B, dar nu și pentru hepatita C.
Hepatita A este o infecție virală acută, extrem de contagioasă, care afectează ficatul. Ea este cauzată de virusul hepatitei A și poate varia de la o formă ușoară, care durează câteva săptămâni, până la cazuri severe ce persistă câteva luni. În cazuri rare, poate duce la insuficiență hepatică și chiar deces, mai ales la persoanele peste 50 de ani sau la cele care au deja boli hepatice.
Transmiterea are loc de obicei prin ingestia virusului prezent în cantități microscopice în apă, alimente sau pe obiecte contaminate cu materii fecale provenite de la o persoană infectată. De asemenea, hepatita A se poate răspândi prin contact direct, inclusiv prin contact sexual sau prin îngrijirea unei persoane bolnave.
Cine este expus riscului de hepatita A?
Oricine se poate infecta, dar există categorii mai expuse:
persoane care trăiesc cu sau îngrijesc pe cineva infectat;
cei care călătoresc în zone unde hepatita A este frecventă;
bărbații care întrețin relații sexuale cu alți bărbați;
persoanele care consumă droguri, indiferent dacă sunt injectabile sau nu;
membrii familiilor care adoptă copii din regiuni cu incidență mare;
persoane cu tulburări de coagulare, precum hemofilia;
angajații care lucrează cu primate.
Cum se manifestă hepatita A?
Simptomele apar, de regulă, după 2 până la 7 săptămâni de la expunere. Ele includ:
febră și oboseală intensă;
pierderea apetitului și greață;
vărsături și dureri abdominale;
diaree sau scaune decolorate;
urină închisă la culoare;
dureri articulare;
icter (îngălbenirea pielii și a ochilor).
La copii mici, simptomele sunt rare sau mai puțin evidente. Totuși, copiii și persoanele fără simptome pot transmite virusul, de multe ori chiar înainte de apariția semnelor vizibile.
Diagnostic și tratament pentru hepatita A
Medicul poate diagnostica hepatita A prin analize de sânge care detectează anticorpii specifici.
Nu există un tratament antiviral pentru hepatita A. Recuperarea se bazează pe odihnă, hidratare, o alimentație echilibrată și evitarea alcoolului sau a medicamentelor toxice pentru ficat. În cazuri severe, poate fi necesară spitalizarea.
Persoanele expuse recent la virus și nevaccinate pot primi vaccinul anti-hepatita A sau o injecție cu imunoglobulină în maximum două săptămâni de la contact, pentru a reduce riscul de îmbolnăvire severă.
Vaccinul anti-hepatita A este sigur și eficient, oferind protecție pe termen lung după administrarea a două doze la interval de 6 luni. Există și un vaccin combinat pentru hepatitele A și B, recomandat adulților.
Vaccinarea este indicată în special pentru:
toți copiii începând cu vârsta de 1 an;
persoanele care călătoresc în țări cu risc crescut;
bărbații care întrețin relații sexuale cu alți bărbați;
consumatorii de droguri;
persoanele cu boli hepatice cronice;
cei care trăiesc sau lucrează în contact cu persoane infectate.
Pe lângă vaccinare, igiena riguroasă a mâinilor joacă un rol crucial în prevenirea răspândirii bolii.
Hepatita B: caracteristici și diferențe față de hepatita A
Hepatita B este provocată de virusul hepatitei B și se transmite în special prin contact cu sânge sau alte fluide corporale infectate. Spre deosebire de hepatita A, hepatita B poate deveni cronică, afectând ficatul pe termen lung.
Căile de transmitere includ:
contact sexual neprotejat;
folosirea în comun a acelor sau seringilor;
transmiterea de la mamă la copil în timpul nașterii;
contact cu sânge infectat prin răni deschise sau instrumente nesterilizate.
Simptomele sunt asemănătoare cu cele ale hepatitei A, dar riscul major este evoluția spre hepatită cronică, ciroză sau cancer hepatic.
Pentru prevenție există vaccin anti-hepatita B, administrat în 3 doze. Vaccinarea este inclusă în schema obligatorie pentru nou-născuți și este recomandată tuturor persoanelor cu risc crescut.
Tratamentul hepatitei B cronice poate include medicamente antivirale care reduc replicarea virusului și previn complicațiile, dar nu îl elimină complet.
Hepatita C: riscuri și lipsa vaccinului
Hepatita C este cauzată de virusul hepatitei C și, la fel ca hepatita B, se transmite prin contact cu sânge infectat. Principalele cauze de infectare sunt folosirea acelor contaminate, transfuziile efectuate înainte de 1992 (când nu se făceau teste riguroase) și uneori contactul sexual neprotejat.
Boala poate fi acută, dar în multe cazuri devine cronică. Peste jumătate dintre persoanele infectate nu prezintă simptome ani la rând, ceea ce face diagnosticarea dificilă.
Complicațiile includ ciroza și cancerul hepatic, fiind una dintre principalele cauze de transplant hepatic la nivel mondial.
În prezent nu există vaccin pentru hepatita C. Totuși, există tratamente antivirale moderne, cu o rată de vindecare de peste 95%. Aceste terapii, cunoscute ca antivirale cu acțiune directă, sunt disponibile și în România.
Diferențele principale între hepatitele A, B și C
Hepatita A: acută, autolimitantă, nu devine cronică; se transmite prin apă și alimente contaminate; există vaccin.
Hepatita B: poate fi acută sau cronică; se transmite prin sânge și fluide corporale; există vaccin.
Hepatita C: adesea cronică; se transmite prin sânge; nu există vaccin, dar există tratament foarte eficient.
Cum poate fi protejat ficatul?
Prevenția este esențială. Vaccinarea împotriva hepatitelor A și B, igiena corespunzătoare, folosirea prezervativului și evitarea partajării obiectelor personale care pot intra în contact cu sângele (lame, periuțe de dinți, ace) sunt metode sigure de protecție.
De asemenea, controalele medicale regulate, analizele de sânge și evitarea consumului excesiv de alcool contribuie la menținerea sănătății ficatului.
