Grigore Madalina
Björn Andrésen, actorul și muzicianul suedez care a fascinat întreaga lume la doar 15 ani prin rolul său din filmul „Moarte la Veneția”, s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani. Vestea tristă a fost confirmată de cineastul Kristian Petri, co-regizor al documentarului „Cel mai frumos băiat din lume” (2021), care a explorat consecințele celebrității precoce asupra actorului. Cauza morții nu a fost făcută publică, potrivit publicației El País.
De la un adolescent timid la simbolul frumuseții absolute
Björn Andrésen a fost descoperit în 1970 de legendarul regizor italian Luchino Visconti, în urma unei ample selecții realizate în mai multe țări europene. Tânărul suedez a fost ales pentru rolul lui Tadzio, adolescentul care devine obsesia unui compozitor vârstnic, interpretat de Dirk Bogarde, în capodopera „Moarte la Veneția” (Death in Venice).
Filmul, lansat în 1971 la Festivalul de la Cannes, a avut un impact uriaș și l-a transformat pe Andrésen într-un simbol al frumuseții eterne și efemere. Imaginea sa angelică, cu trăsături aproape ireale, a devenit un reper estetic pentru o generație întreagă.
Visconti l-a numit public „cel mai frumos băiat din lume”, însă pentru tânărul Björn această etichetă s-a transformat într-o povară grea, nu într-o binecuvântare. În documentarul din 2021, actorul mărturisea că perioada filmărilor și anii care au urmat au fost „mai degrabă o sursă de suferință decât de glorie”.
Faima care l-a distrus
Deși filmul i-a adus o notorietate instantanee, succesul a venit la pachet cu o presiune uriașă. Andrésen a vorbit în mai multe interviuri despre disconfortul trăit în timpul colaborării cu Visconti și despre modul în care s-a simțit „tratat ca un obiect” de către presa internațională și industria cinematografică.
Viața lui fusese deja marcată de tragedii înainte de faimă: pierderea tatălui, sinuciderea mamei și o copilărie trăită sub autoritatea unei bunici exigente, care l-a împins spre actorie, deși pasiunea sa reală era muzica.
După succesul uriaș al filmului, bunica sa l-a dus în Japonia, unde „Moarte la Veneția” devenise un adevărat fenomen cultural. Acolo, tânărul actor a fost transformat într-un idol pop, a înregistrat melodii, a apărut în reclame și a trăit o perioadă intensă de expunere publică.
În spatele faimei, însă, se ascundea un adolescent fragil și copleșit, incapabil să gestioneze presiunea și atenția permanentă. „Mă simțeam pierdut. Toată lumea vorbea despre mine, dar nimeni nu mă asculta cu adevărat”, mărturisea Björn Andrésen în documentar.
Între muzică, film și singurătate
După perioada de glorie, cariera sa a cunoscut suișuri și coborâșuri. A continuat să joace în peste 30 de filme și producții de televiziune, însă imaginea lui Tadzio l-a urmărit întreaga viață.
„Cariera mea este una dintre puținele care au început în vârf și au continuat în coborâre”, spunea el cu o luciditate amară. Deși și-a dorit să fie recunoscut ca muzician, rolul său legendar din adolescență a rămas eticheta care i-a definit existența.
Viața personală a fost, la rândul ei, plină de suferință. Andrésen s-a căsătorit cu poeta Susanna Roman, cu care a avut doi copii. Din nefericire, fiul său cel mic, Elvin, a murit la doar nouă luni, tragedie care l-a aruncat într-o depresie profundă și o luptă cu alcoolismul.
Ani la rând, actorul s-a retras aproape complet din lumina reflectoarelor, trăind în singurătate și încercând să-și regăsească echilibrul interior.
Documentarul care a spus adevărul
După decenii de tăcere, Björn Andrésen a acceptat cu greu să participe la documentarul „Cel mai frumos băiat din lume”, realizat de regizorii Kristina Lindström și Kristian Petri. Filmul, lansat în 2021, a oferit o privire sinceră și tulburătoare asupra vieții sale — o poveste despre gloria timpurie, traumele ascunse și lupta de a-și regăsi identitatea.
Documentarul a fost prezentat la Festivalul de Film de la Sundance, primind aprecieri unanime pentru curajul și vulnerabilitatea cu care actorul și-a spus povestea.
„Timp de ani de zile, am simțit că imaginea lui Tadzio mi-a furat viața. A fost ca o umbră care nu voia să plece niciodată”, spunea Björn în film, privind cu sinceritate spre trecut.
O apariție simbolică înainte de final
În 2019, Björn Andrésen a revenit discret în atenția publicului cu un rol în filmul „Midsommar”, regizat de Ari Aster. Apariția sa a fost intens comentată, fiind considerată o reîntâlnire cu cinematografia care l-a definit, dar și o închidere simbolică a unui cerc — de la inocența tânărului Tadzio la maturitatea unui om marcat de cicatrici adânci.
„Midsommar” a fost pentru Andrésen o experiență de reconciliere cu propriul trecut. „Am simțit că am închis un capitol. Nu mai eram băiatul din Veneția, eram un om care își trăise întreaga viață în umbra acelui băiat”, mărturisea el într-un interviu ulterior.
