Pe măsură ce sărbătorile de iarnă se apropie, gospodinele din toate colțurile țării încep pregătirile pentru cele mai savuroase și inedite preparate, reînviorând tradiții vechi de sute de ani. În centrul acestui mozaic culinar se află cozonacul, o podoabă a mesei de sărbătoare, care aduce cu sine nu doar savoare, ci și povești transmise din generație în generație. Astăzi, vă invităm să descoperiți o rețetă autentică de cozonac din secolul al XIX-lea, o adevărată călătorie în timp, ce îmbină gustul tradițional cu nostalgia unor vremuri de mult apuse.
Ingrediente și arome de altădată
Rețeta începe cu selecția atentă a ingredientelor, fiecare cu rolul său bine definit, pentru a recrea gustul autentic care a încântat papilele gustative ale străbunicilor noștri:
- Făina de grâu: 1 kg, cernută de două ori, asigurând textura pufoasă a aluatului.
- Lapte cald: 300 ml, proaspăt de la fermă, ingredient esențial în majoritatea rețetelor tradiționale.
- Zahăr: 200 g, sau miere pentru o notă distinctă de dulceață naturală.
- Unt topit: 100 g, preferabil de casă pentru o aromă bogată și profundă.
- Ouă de țară: 5 bucăți, care conferă culoarea aurie caracteristică.
- Drojdie proaspătă: 25 g, sau maia, folosită în vechile rețete pentru a dărui viață aluatului.
- Arome naturale: esență de vanilie și rom, pentru un parfum subtil și îmbietor.
- Coajă de lămâie: de la o lămâie neceruită, pentru o notă citrică revigorantă.
- Umplutură generoasă: nuci măcinate, cacao, și stafide sau rahat, fiecare adăugând textură și complexitate gustului.
Procesul de pregătire
Prepararea acestui cozonac începe cu activarea drojdiei: se dizolvă în lapte cald, adăugându-se o lingură de zahăr și două de făină, lăsându-se să fermenteze până devine spumoasă. Aceasta este secretul unui cozonac bine crescut și aerat.
Într-un bol mare, se combină făina cernută cu zahărul, sarea și coaja de lămâie. Se adaugă apoi amestecul de drojdie activată, ouăle bătute și untul topit, împreună cu esențele de vanilie și rom. Frământarea este etapa cea mai solicitantă, dar și cea care garantează succesul rețetei: aluatul trebuie să fie elastic și omogen, neaderent la mâini sau la suprafața de lucru.
După frământare, aluatul se lasă la dospit, acoperit, într-un loc cald, până când își dublează volumul. Umplutura de nuci, cacao și zahăr se pregătește separat, iar după ce aluatul a crescut, se împarte în două și se adaugă umplutura, formându-se sulurile de cozonac, potrivit RTV.
Coacerea, ultima etapă în drumul spre perfecțiune
Cozonacii se așază în tăvi pregătite, fie tapetate cu hârtie de copt, fie unse cu unt, și se lasă să dospească încă o dată. Coacerea se face la 180°C pentru 40-50 de minute, până când cozonacii capătă o culoare aurie apetisantă și o crustă crocantă.
Degustarea acestui cozonac nu este doar un răsfăț culinar, ci și o reîntoarcere la valorile și tradițiile care ne definește ca popor. Așadar, în timp ce sărbătorile bat la ușă, ce mod mai frumos de a celebra decât prin redescoperirea gusturilor de altădată?
Prin fiecare mușcătură de cozonac din secolul al XIX-lea, suntem aduși mai aproape de istoria și cultura noastră, reînviind amintiri dulci și momente petrecute în jurul mesei împreună cu cei dragi. Așa cum au făcut și străbunicii noștri, transmitem mai departe secretul acestui desert, păstrând vie flacăra tradiției. Poftă bună și sărbători fericite!
Sursa foto: Arhivă