Redactia.ro
Home » Știri » Ritualuri străvechi în ziua de Bobotează. Ce fac bătrânii de la țară neîncetat pe 6 ianuarie

Ritualuri străvechi în ziua de Bobotează. Ce fac bătrânii de la țară neîncetat pe 6 ianuarie

Boboteaza sau Botezul Domnului este celebrat în fiecare an pe data de 6 ianuarie. Marea sărbătoare a creștinilor ortodocși este una cu totul specială, bucurându-se de tradiții frumoase și ritualuri străvechi în ziua de Bobotează. Iată ce fac bătrânii de la țară neîncetat pe 6 ianuarie.

Boboteaza sau Botezul Domnului este marea sărbătoare a creștinilor care încheie, în fiecare an, pe 6 ianuarie, cele 12 zile ale Sărbătorilor de Iarnă, ce încep odată cu Ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie.

Creștinii ortodocși sărbătoresc an de an, pe 6 ianuarie, botezul lui Iisus Hristos în apa Iordanului, pe care l-a săvârșit însuși Sfântul Ioan Botezătorul, care va fi celebrat pe 7 ianuarie, imediat după Bobotează.

Ca orice mare sărbătoare creștină, Boboteaza sau Botezul Domnului aduce din vremuri străvechi frumoase obiceiuri. Tradiția cea mai cunoscută în ziua de Bobotează este sfințirea apei.

 

„Prin botezul în Iordan, Hristos a sfințit firea apelor de pretutindeni, lucru mărturisit și în rugăciunile citite la Bobotează: «Astăzi firea apelor se sfințește»”, potrivit crestinortodox.ro.

Ritualuri străvechi în ziua Bobotează

Tradiția spune că în ziua de Bobotează, din bătrâni se păstrează obiceiul ca un preot să arunce o cruce într-o apă, fie vorba de un râu, un lac sau o mare. Cei mai curajoși bărbaţii se aruncă în apă să o aducă înapoi. Acela dintre curajoși care reuşeşte să ajungă primul la cruce primeşte binecuvântarea preotului şi va avea noroc tot anul.

În timpurile străvechi, cel mai curajos și rapid bărbat primea şi daruri de la Domnitorul ţării. De asemenea, era ţinut în mare cinste de toți credincioșii.

La sate, acolo unde tradițiile sunt păstrate mai cu băgare de seamă, această zi de Bobotează seamănă mult cu ziua de Crăciun.

Așa se face că, la sate, în ziua de Bobotează este datină să se colinde. De asemenea, tradiția spune că se fac și farmece, se desfac cu descântece, fetele își află ursitul, dar se fac și prorociri despre noul an.

Tot ca tradiție de Bobotează, cei mai credincioși creștini, cei mai mulți dintre ei fiind bătrânii satului, țin post negru încă din Ajunul Bobotezei, adică în 5 ianuarie, așa cum se face și în Ajunul Crăciunului şi în Vinerea Mare dinaintea Paştelui.

Ritualuri străvechi de Bobotează, femeile puneau în pericol bărbații!

Un alt obicei străvechi din bătrâni marca ziua de Bobotează încă de cele mai vechi timpuri.

„În nordul țării, la sat, femeile obișnuiau în vremurile străbune să se adune în grupuri mari acasă la cineva, unde aduceau alimente și băutură. Acest obicei din bătrâni este cunoscut și sub numele de «Iordanul femeilor». După ce femeile serveau masa, acestea cântau și jucau întreaga noapte. Dis-de-dimineață femeile ieșeau în uliță și luau pe sus bărbații care din întâmplare le apăreau în drum, chiar și cu forța, amenințându-i cu aruncatul în apă”, potrivit calendarulortodox.ro.

„Satele noastre sărbătoreau din vremuri străvechi Bobotează într-un amestec de practici creștine și obiceiuri chiar mult mai vechi, precreștine, suprapunându-le frumos și cuminte. Dacă în latura creștină preotul este cel care execută ritualul și taina sfințirii apelor, în latura precreștină femeia era cea căreia îi era rezervat rolul de oficiant al micilor ritualuri menite să păstreze vie și puternică legătura între om și creația «Ceriului»”, ne spune, la această zi de mare praznic, a dezvăluit una dintre cele mai strașnice păstrătoare de tradiții de la Avrig, Maria Grancea.

Tot doamna Maria Grancea ne dezvăluie un alt ritual străvechi, mai puțin păstrat în ziua de azi: „Încă înainte de răsăritul soarelui, la Bobotează, femeile se duceau spre dimineaţa la cea mai apropiată apă curgătoare îmbrăcate în iia de duminica, se descălțau la marginea rîului, se stropeau cu apa acestuia folosind mănunchiuri de cimbru şi busuioc special păstrate pentru acest moment şi descântau astfel:

  • Bună dimineaţa, râu de roauă,
  • Am venit la apă noauă!
  • Da’ n’am venit la apă noauă,
  • Da’ am venit la râu de roauă,
  • Am venit să mă jeluiesc
  • De toate relele să mă tămăduiesc.

Împărțeau apoi mănunchiurile în două și aruncau unul pe râu pentru tămăduirea bolilor şi spălarea relelor din casă, iar unul urma să fie agățat în grindă sau la fereastră (mai târziu era pus alături de busuiocul lăsat de preot la botez, la icoana dintre ferestre, nelipsită din casele sătenilor). Se spălau apoi pe picioare în apa rece a râului, şi se întorceau acasă”, a mai dezvăluit Maria Grancea, potrivit Sibiu News.

Etichete: