Mirela Loșniță
Durerea provocată de moartea Alisiei, tânăra de 18 ani ucisă într-un sat din Bihor, continuă să zguduie familia fetei. La mai bine de o săptămână de la tragedie, tatăl vitreg al adolescentei spune că nu își poate reveni și vorbește despre lucruri pe care le-a aflat abia după crimă.
Zsolt, bărbatul care a crescut-o pe Alisia încă de la vârsta de șase ani, spune că a iubit-o ca pe propriul copil și că nimic nu îl putea pregăti pentru o asemenea tragedie. Acesta a făcut mărturisiri dureroase despre ultimele zile ale fetei și despre suspiciunile apărute după moartea ei.
Tatăl vitreg al Alisiei, sfâșiat de durere după crima din Bihor
Bărbatul susține că înainte de tragedie au existat semnale că individul acuzat de crimă ar fi avut un comportament suspect față de tânără. Mai mult, el spune că l-a avertizat pe patronul fermei unde Alisia făcea practică în legătură cu trecutul violent al angajatului.
Potrivit tatălui vitreg, patronul fermei, care îi era prieten apropiat din copilărie, ar fi încercat să îl apere pe suspect și ar fi spus că acesta își va demonstra nevinovăția în legătură cu crima pentru care fusese condamnat în trecut.
Familia așteaptă acum rezultatele verificărilor făcute asupra telefonului fetei. Zsolt spune că speră să afle dacă între Alisia și agresor a existat vreo discuție sau interacțiune despre care apropiații nu știau nimic.
„Noi nu știm să fi existat vreo ceartă sau orice fel de interacțiune între Alisia și acest individ. Vom afla mai multe când va fi deschis telefonul fetei. Noi ne-am uitat în el și nu am găsit nimic suspect, nimic care să ne trezească semne de întrebare. Alisia nu era în primul an de practică la fermă, ci în al treilea, era ultimul an.
Fata nu mi-a spus niciodată nimic, așa cum a declarat prietena Aliciei, și nici eu nu am observat ceva ciudat în comportamentul ei. Dacă aș fi observat ceva, vă dați seama că aș fi intervenit. O cresc de la șase ani. Câte nopți nedormite, câte drumuri după medicamente… Alisia nu era fiica mea biologică, era fata soției mele din prima căsătorie. Totuși, să crești copilul altcuiva în zilele astea nu este ușor. Eu am crescut-o ca pe copilul meu și niciodată nu am făcut diferențe între copii. De aceea nu înțeleg nici declarația prietenei ei. Alisia nu mi-a spus niciun cuvânt că s-ar simți amenințată acolo.
Dacă mi-ar fi spus măcar o dată sau dacă aș fi știut ceva, nu aș mai fi lăsat-o niciun minut să meargă acolo. Alisa, fata mea adoptivă, mă iubea mai mult decât fetița mea biologică de șapte ani, Loretta. Când veneam de la muncă, ea venea mereu și mă îmbrățișa. Colegii mei pot confirma asta. Cea mică este mai încăpățânată și mai retrasă. Dacă îi cer o îmbrățișare sau un pupic, uneori pleacă în altă cameră”, povestește, extrem de îndurerat, tatăl vitreg al Alisiei, în exclusivitate pentru FANATIK.
Tatăl vitreg al fetei este revoltat și de modul în care a reacționat patronul fermei după dispariția adolescentei. Acesta spune că tragedia a avut loc pe 8 mai, însă fermierul l-a contactat abia în ziua următoare, aproape de prânz.
Zsolt susține că nu i-a mai răspuns la telefon și că i-a transmis să nu vină nici la înmormântare. Bărbatul consideră că patronul fermei avea obligația să anunțe imediat autoritățile după ce a aflat că Alisia dispăruse și că existau informații despre un comportament suspect al agresorului.
Familia încearcă acum să reziste după tragedie și să aibă grijă de fetița de șapte ani pe care Zsolt o are împreună cu mama Alisiei. Bărbatul spune că nu mai are putere nici să plângă și că nimic nu mai contează după pierderea tinerei.
„Tragedia s-a întâmplat pe 8 mai, iar Ovidiu m-a sunat abia pe 9 mai, la ora 11:50, după aproape 24 de ore. Nu i-am mai răspuns la telefon. Eu am considerat că, dacă îți ești prieten și om al lui Dumnezeu, cum spune și el că este, trebuia să vină aici, la noi, să ne spună măcar sincere condoleanțe. Sau, când am mers la INML a doua zi, trebuia să fie primul lângă mine, pentru că a fost ca fratele meu.
După 24 de ore, nu mai aveam ce să discut cu el. I-am transmis și printr-un prieten să nu vină la înmormântare, pentru că ne-ar fi provocat și mai multă durere. Putea să vină măcar la poartă. Stăm la doar 300-400 de metri unul de altul. Dacă eu sunt un om drept și știu că sunt nevinovat, mă duc în fața oricui și îmi spun povestea. Eu nu îl judec și nu îl acuz, pentru asta sunt autoritățile. Dar îl consider vinovat moral pentru faptul că, atunci când a aflat de la dirigintă, nu a sunat la 112. A ieșit pe câmp, a văzut că fata nu este acolo, iar ciobănița îi spusese deja că individul o târa pe fată. Avea obligația să anunțe autoritățile sau măcar pe mine”, a spus tatăl vitreg al fetei.
După moartea fetei, familia a aflat și că Alisia ținea legătura în secret cu tatăl ei biologic. Acesta s-a prezentat la înmormântare și le-a spus apropiaților că adolescenta îl suna uneori și vorbea inclusiv despre fratele ei vitreg, copilul rezultat din a doua căsătorie a bărbatului.
„Noi suntem distruși. Nu mai avem lacrimi. Mai avem doar fetița de șapte ani și încercăm să rezistăm pentru ea. Eu trebuie să îi dau putere soției mele și să salvez ce ne-a mai rămas.
Nimic nu mai contează acum. Mai bine ardea toată casa și rămâneam fără nimic decât să ni se întâmple asta. Eu împlinesc 42 de ani și sunt tatăl ei vitreg, dar mai bine pățeam eu ceva decât fata. Eu mi-am trăit viața. Ea avea tot viitorul înainte. Îi pregătisem chiar și un loc lângă noi, ca să își poată face o casă și o familie. Mai vorbea cu băieți, ca orice fată de vârsta ei, dar nu știam să aibă vreo relație”, a adăugat Zsolt.
Zsolt afirmă însă că tatăl biologic nu s-a implicat aproape deloc în creșterea fetei și că nu a vizitat-o în toți anii în care adolescenta a locuit cu el și cu mama ei.
„După moartea ei, am aflat de la tatăl biologic că Alisia ținea legătura cu el. A venit la înmormântare și ne-a spus asta. Ea nu ne spusese niciodată, deși noi nu i-am interzis niciodată să vorbească cu el. Nici lui nu i-am interzis să o vadă. Are și un frățior de aproape doi ani din a doua căsătorie a tatălui biologic, iar ea îl suna des să întrebe de copil.
Totuși, de când Alisia locuiește cu mine, de la șase ani, tatăl biologic nu a venit aproape niciodată să o vadă, deși stă la doar 40-45 de kilometri distanță. Ea mă respecta și îmi spunea „tată”, fără ca eu să îi cer asta vreodată. De aceea durerea este atât de mare. Când am cunoscut-o pe soția mea, Alisia a venit direct la mine și m-a prins de mână. Sentimentul acela nu poate fi descris. (…)
Noi nu i-am interzis niciodată tatălui biologic să o vadă pe Alisia. Doar că nu i-a păsat. În 12 ani nu i-a cumpărat nici măcar o ciocolată. Soția mea voia să îl dea în judecată pentru că nu plătea regulat nici pensia alimentară. Mai trimitea din când în când câte ceva, dar nici măcar cei 160 de lei nu îi dădea constant. Eu i-am spus soției să nu îl dea în judecată. Dacă așa a ales el să fie, asta este. Mai bine muncesc eu o oră sau două în plus”, a dezvăluit tatăl Alisiei.
