Loredana Ionescu
Taxa mai puțin cunoscută care vine cu pensionarea devine un subiect de interes pentru milioane de români. Mulți nu sunt informați corect despre costurile ascunse ale vieții după încheierea activității profesionale. Nu este vorba doar de calcule financiare, ci și de implicații emoționale și riscuri ascunse. Într-un context economic incert, deciziile legate de pensionare trebuie luate cu o informare solidă. În acest articol explicăm ce taxe apar, cum afectează viața pensionarilor și ce soluții pot fi luate.
Pensionarea nu este gratuită
Pensionarea nu înseamnă doar încetarea muncii, ci și apariția unei taxe puțin cunoscute, dar importantă. Această taxă nu este una impusă direct de stat, ci rezultă din lipsa de planificare financiară. Costurile emoționale și economice ale pensionării pot fi copleșitoare dacă nu sunt anticipate.
Românii trebuie să știe că această taxă invizibilă vine sub forma pierderii unei rutine zilnice. În lipsa muncii, apare un dezechilibru psihologic care se reflectă inclusiv în cheltuieli suplimentare. De la medicamente la terapii, totul poate deveni o povară financiară.
Conform lui Lawrence Sprung, autorul cărții „Financial Planning Made Personal”, pensionarea modernă diferă de cea a generațiilor trecute. În trecut, speranța de viață era mai redusă, iar perioada de pensionare era scurtă. Astăzi, un pensionar poate trăi 30 de ani fără venit activ.
„Cred că pensionarea, așa cum o știm noi, ceea ce am văzut la părinții și bunicii noștri, este vetustă. Pensionarea a apărut și s-a dezvoltate când speranța de viață a oamenilor era mult mai mică și așteptările de a atinge vârsta pensionării erau foarte mici”, a declarat Lawrence Sprung, citat de Capital.
Din acest motiv, românii care nu economisesc din timp riscă să plătească indirect o taxă pe inactivitate. Lipsa pregătirii financiare duce la decizii riscante și dependență de ajutoare de stat. De asemenea, pensionarea anticipată poate accentua acest dezechilibru.
Taxa emoțională a pensionării
Taxa emoțională care vine cu pensionarea este adesea ignorată de autorități și de publicul larg. Deși nu apare în niciun formular fiscal, ea este reală și afectează milioane de oameni. După decenii de muncă, mulți români se confruntă cu pierderea sensului vieții.
Potrivit lui Lawrence Sprung, mulți pensionari nu își doresc cu adevărat să nu mai muncească. Însă societatea le impune această schimbare bruscă, fără alternative realiste. Pensionarea înseamnă pentru unii singurătate, sedentarism și declin mental accelerat.
„Majoritatea oamenilor nu vor să renunțe la muncă și să stea pe canapea uitându-se la televizor încă 30, 40, 50 de ore pe săptămână”.
Sprung atrage atenția că mulți oameni ajung să petreacă zeci de ore pe săptămână în fața televizorului. Acest comportament nu este recreativ, ci rezultatul lipsei de scop și de integrare socială. În lipsa unui plan de pensionare activă, apare izolarea.
Această taxă emoțională afectează și sănătatea fizică, nu doar mentală. Un pensionar inactiv are mai multe șanse să dezvolte afecțiuni cronice. Costurile medicale cresc, iar pensia devine insuficientă pentru o viață decentă.
Românii trebuie să înțeleagă că planificarea pensionării nu presupune doar calcule, ci și găsirea unui nou sens. Activitățile de voluntariat, pasiunile sau implicarea în comunitate pot reduce această taxă invizibilă.
Economiile lipsă și riscul falimentului personal
Taxa mai puțin cunoscută care vine la pachet cu pensionarea este accentuată de lipsa economiilor. Datele arată că 21% dintre pensionarii din România nu au deloc economii. Această realitate face ca orice problemă medicală sau economică să devină o criză personală.
Conform unui studiu realizat de CNBC în 2023, pensionarii care nu au reușit să economisească sunt forțați să se bazeze pe ajutoare. Aceștia riscă să devină dependenți de copiii lor, de rude sau de ajutoare sociale. Aceasta este o formă indirectă de taxare a lipsei de planificare.
În plus, pensionarea anticipată accentuează problema. Mulți români aleg să se retragă mai devreme din muncă din cauza oboselii sau a problemelor de sănătate. Această alegere scurtează perioada de acumulare a economiilor și prelungește perioada de consum fără venituri.
Dacă o persoană se pensionează la 55 de ani, dar trăiește până la 85, are 30 de ani de întreținut fără venituri. În lipsa unei pensii private sau a unei planificări riguroase, acest interval devine insuportabil. Costurile neprevăzute, cum ar fi cele medicale, devin imposibil de gestionat.
În mod paradoxal, pensionarea poate deveni mai costisitoare decât viața activă. În loc să fie o perioadă de relaxare, devine una de stres, restricții și compromisuri. Statul nu poate susține toate nevoile, mai ales în contextul unei populații îmbătrânite.
Ce pot face românii pentru a evita capcanele pensionării
Taxa mai puțin cunoscută care vine cu pensionarea poate fi evitată sau redusă prin educație financiară și planificare. Românii trebuie să înceapă din timp procesul de economisire și să consulte specialiști în finanțe personale.
Una dintre soluțiile recomandate este diversificarea surselor de venit. Pe lângă pensia de stat, este important să existe un fond privat, investiții sau chiar activități adiacente după pensionare. Acestea pot reduce dependența de sistemul public.
De asemenea, este important ca românii să aibă un plan de activitate pentru viața post-muncă. Acest plan poate include voluntariat, educație continuă, hobby-uri sau implicare comunitară. Astfel se evită taxa emoțională și se menține sănătatea mentală.
Un alt pas important este evaluarea realistă a costurilor de trai după pensionare. Mulți subestimează cât vor cheltui, mai ales în condițiile unei sănătăți fragile. Bugetul trebuie calculat luând în considerare inflația, medicamentele și costurile neprevăzute.
În final, statul ar trebui să contribuie prin campanii de informare și programe de educație financiară. O societate informată este mai puțin vulnerabilă și mai capabilă să gestioneze tranziția către pensionare. Este nevoie de politici publice care să încurajeze economisirea și să susțină pensionarea activă.
Sursa foto: Arhivă
