Cristina Cohuț
Înălțarea Domnului este una dintre cele mai importante sărbători religioase. În 2025, sărbătoarea este marcată pe 29 mai. Ea are loc la 40 de zile după Paște și este recunoscută oficial drept sărbătoare națională. În tradiția ortodoxă, Înălțarea este o zi cu semnificație dublă: religioasă și populară. În multe zone din țară, cu o seară înainte se păstrează ritualuri care aduc echilibru și binecuvântare în familie.
Aceste obiceiuri sunt transmise din generație în generație și sunt asociate cu credința în protecția divină. Dincolo de slujbele religioase, în comunitățile rurale se respectă gesturi simbolice considerate aducătoare de spor. Ele au fost păstrate în forma lor tradițională mai ales în regiunile din Transilvania, Argeș și Moldova. Obiceiurile diferă de la o zonă la alta, dar toate converg spre aceeași idee: curățenie sufletească, recunoștință și comuniune.
Obiceiurile din ajunul Înălțării
În unele zone, seara dinaintea Înălțării este cunoscută drept Ajunul Ispasului. Este un moment în care se fac pregătiri spirituale și materiale. Credincioșii își curăță gospodăriile, pregătesc daruri și evită discuțiile conflictuale. Se spune că liniștea și ordinea aduc pace în casă pe tot parcursul anului.
În Transilvania și în județul Argeș, tinerii se adună în cete și pornesc către poieni cu alunișuri. Obiceiul presupune culegerea florilor de alun înainte de ivirea zorilor. Aceste flori, potrivit credinței populare, au puteri binefăcătoare și protejează casa de necazuri.
Florile de alun sunt păstrate alături de busuiocul sfințit la Bobotează. Ele sunt așezate deasupra icoanelor sau în locurile centrale din locuință. Se crede că astfel familia este ferită de neînțelegeri și primește sprijin divin în momentele grele. Aceste plante nu trebuie aruncate, ci sunt lăsate să se usuce și să se consume în mod natural, scrie cancan.ro.
În satele din Bucovina, femeile împletesc coronițe din ierburi adunate în ajun. Acestea sunt agățate la uși și ferestre pentru a ține răul departe. Obiceiul este păstrat mai ales în gospodăriile în care au existat pierderi sau suferințe recente.
Ritualurile religioase și pomenirea morților
Ziua Înălțării este și o zi dedicată pomenirii celor adormiți. În credința populară, sufletele celor plecați revin acasă la Paște și se întorc la cer în ziua Înălțării. Pentru această călătorie, familiile pregătesc pachete cu alimente și le împart săracilor.
În Oltenia și Muntenia, aceste daruri includ pâine proaspătă, brânză, ceapă verde și ouă roșii. În unele sate se adaugă și rachiu sau vin. Aceste ofrande se oferă în numele rudelor decedate. Gestul este însoțit de rugăciuni scurte și de salutul „Hristos S-a Înălțat!”.
Tradiția „Moșii de Ispas” este încă activă în zonele din sudul țării. Bătrânii satului spun că pomenirea în această zi aduce lumină sufletelor și pace în familie. Se spune că dacă pomană este oferită cu suflet curat, casa va fi ferită de necazuri pentru tot anul.
În biserici, slujba de Înălțare este una dintre cele mai solemne. Credincioșii vin îmbrăcați în haine curate și se închină în fața icoanei Înălțării. În timpul slujbei, preoții rostesc rugăciuni speciale pentru toți cei care au trecut în lumea de dincolo.
Ce nu se face în ziua Înălțării
Ziua de Înălțare este marcată și de mai multe interdicții. În tradiția populară, acestea sunt respectate cu strictețe pentru a menține echilibrul în gospodărie. Cea mai importantă regulă este aceea de a nu se înstrăina obiecte din casă.
Sarea și chibriturile nu trebuie date nimănui în această zi. Se spune că „dacă dai sare, îți dai sporul din casă”, iar dacă înstrăinezi chibrituri, „rămâi cu focul stins tot anul”. Aceste credințe sunt asociate cu teama de pierdere a norocului sau a armoniei familiale.
Tot în această zi nu se împrumută bani și nu se dă nimic pe datorie. Gospodinele evită să coasă sau să spele rufe. Este o zi în care se acordă prioritate rugăciunii și comuniunii cu familia. Se spune că certurile și discuțiile aprinse atrag ghinionul.
În satele din Maramureș, bătrânii avertizează că munca grea, precum aratul sau cositul, trebuie evitată. Tradiția locală spune că cine muncește de Înălțare riscă să-și piardă recolta. În schimb, se încurajează lucrările ușoare și activitățile legate de îngrijirea florilor.
În unele comunități, femeile pun o frunză de nuc sau de leuștean la brâu. Acest gest simbolic este considerat protector și este transmis din generație în generație. Femeile spun că „așa se ferește răul și se ține sporul aproape”.
Salutul tradițional și semnificația ouălor roșii
Pe parcursul zilei, credincioșii se salută cu formulele „Hristos S-a Înălțat!” și „Adevărat S-a Înălțat!”. Acestea înlocuiesc salutul obișnuit și sunt rostite până la Duminica Tuturor Sfinților. Salutul este un semn de recunoaștere a evenimentului biblic și de comuniune spirituală.
Ouăle roșii rămân simbolul central și în această zi. Ele sunt ciocnite după același ritual ca de Paște, de obicei înainte de masa în familie. Gospodinele le pregătesc din timp și le păstrează în vase speciale, alături de pască sau cozonac.
În Moldova, păsatul cu lapte este nelipsit. Acest preparat simplu, din mei fiert în lapte dulce, este oferit mai ales copiilor. Se spune că cei care primesc păsat de Înălțare vor fi sănătoși și vor avea parte de belșug.
În unele sate din Bihor, copiii merg din casă în casă și primesc ouă, pâine și fructe. Acest obicei este numit „colinda de Ispas” și este considerat un gest de binecuvântare reciprocă. Gospodarii oferă daruri pentru ca anul agricol să fie roditor.
De asemenea, în zonele montane, păstorii urcă stânele și urcă animalele la munte. Înălțarea este considerată ziua ideală pentru acest ritual, întrucât „Domnul se uită de sus și binecuvântează pajiștile”.
Plantele cu rol protector culese de Înălțare
Pe lângă florile de alun, în dimineața Înălțării se culeg și alte plante considerate sfinte. Printre cele mai folosite se numără paltinul, nucul, leușteanul și pelinul. Acestea sunt adunate de la marginea pădurii și așezate în locuri cheie din casă.
Ramurile de nuc se pun la porți și la intrarea în grajduri. Se spune că „țin răul departe și păzesc animalele de boli”. Frunzele de paltin sunt puse în poduri și la ferestre, pentru protecție împotriva fulgerelor și a grindinei.
Leușteanul are un rol dublu. Pe lângă folosirea în alimentație, este utilizat și în scopuri spirituale. Se pune sub pernele copiilor mici sau în coșurile de pâine. Gospodinele spun că „așa se ține norocul în casă”.
În Banat, frunzele culese de Înălțare sunt uscate și folosite în ceaiuri sau în băi ritualice. Se crede că acestea vindecă durerile și aduc liniște sufletească. Bătrânii spun că „cine bea ceai din plantele de Ispas nu se mai îmbolnăvește tot anul”.
În multe gospodării, aceste plante sunt păstrate până la următorul an. Ele nu se aruncă, ci se ard într-un foc curat sau se înmormântează în pământ, cu rugăciuni. Acest gest simbolizează întoarcerea darurilor naturii către sursa lor divină.
