Georgescu Dragos
Lumea culturală din România este din nou în doliu. Scriitorul, dramaturgul și scenaristul Radu F. Alexandru s-a stins din viață vineri, la vârsta de 82 de ani. Anunțul a fost făcut de Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, printr-un mesaj publicat pe Facebook, în care instituția omagiază personalitatea și cariera impresionantă a unuia dintre cei mai importanți autori dramatici contemporani. Potrivit sursei citate, Radu F. Alexandru a murit în dimineața zilei de 26 decembrie, după o lungă suferință.
Tragedie în a doua zi de Crăciun. A murit scriitorul Radu F. Alexandru
Reprezentanții TNB au transmis că el „lasă în urmă o prodigioasă creaţie dramaturgică şi cinematografică, fiind unul dintre cei mai jucaţi autori dramatici, pe scenele unor teatre din Bucureşti şi din ţară”. În același mesaj, instituția subliniază faptul că prin dispariția lui cultura română pierde una dintre personalitățile sale de excepție, capabile să îmbine profunzimea ideilor cu rigoarea construcției dramatice și cu o sensibilitate aparte față de contextul social și uman.
Născut la 12 iulie 1943, la București, cu numele complet Feldman Radu Alexandru, viitorul dramaturg a avut un parcurs intelectual complex și riguros. A studiat matematica, filosofia și regia de teatru, formându-și astfel un bagaj teoretic solid care avea să se reflecte ulterior în întreaga sa operă. Educația sa a fost completată de obținerea titlului de doctor în cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică, o instituție care l-a avut, la rândul ei, printre profesioniștii ce au contribuit la formarea generațiilor tinere.
De-a lungul carierei, Radu F. Alexandru a semnat numeroase piese de teatru montate atât pe scenele din București, cât și în teatre din țară și din străinătate. Printre titlurile care i-au adus recunoaștere se numără „Nimic despre Hamlet”, „Poveste despre tatăl meu”, „Tsunami”, „Labirint” sau „Ultima dorință”. Fiecare dintre aceste texte a adus în fața publicului teme profunde, abordate printr-un stil intelectual, dar în același timp viu și ancorat în realitatea contemporană.
Opera lui a fost adesea caracterizată ca aparținând teatrului de idei. Personajele sale trăiesc în contexte tensionate, în care gândirea, dilemele morale și confruntarea cu sine joacă un rol central. Dialogurile construiesc universuri dense, iar situațiile dramatice pun în lumină aspecte esențiale ale naturii umane. Tocmai această capacitate de a transforma ideea în emoție scenică l-a făcut unul dintre cei mai jucați și respectați dramaturgi contemporani.
Activitatea lui Radu F. Alexandru nu s-a oprit la teatru. El a avut o contribuție importantă și în cinematografie, în calitate de scenarist al unor filme românești postbelice. A colaborat cu regizori cunoscuți, precum Dan Pița, Alexa Visarion sau Dinu Tănase, contribuind la realizarea unor producții care au marcat evoluția filmului românesc. Această dublă dimensiune – teatrală și cinematografică – a făcut ca numele său să fie cunoscut și recunoscut nu doar în mediul teatral, ci și în cel al filmului.
În scenariile sale, la fel ca în piesele de teatru, a acordat o atenție deosebită structurii, ritmului și profunzimii psihologice. Personajele create de el au o identitate clară, iar conflictele lor vorbesc despre teme universale: libertatea, moralitatea, identitatea, raportul individului cu societatea și cu istoria. Această consecvență în abordare i-a definit opera și i-a consolidat reputația.
Reveniri remarcabile pe scena Teatrului Național
De-a lungul timpului, Teatrul Național din București a găzduit mai multe montări după textele sale. După premiera din 2016 a comediei satirice „Luminița de la capătul tunelului”, Radu F. Alexandru a revenit pe scena Naționalului cu piesa „Gertrude”. Spectacolul, realizat de regizorul Silviu Purcărete, a atras numeroase aprecieri și a fost considerat un eveniment cultural de mare impact.
Despre această producție s-a afirmat că reprezintă unul dintre reperele stagiunii românești 2023–2024, punând în lumină atât complexitatea textului, cât și măiestria regizorală. Pentru dramaturg, astfel de reveniri au însemnat nu doar recunoașterea valorii operei sale, ci și confirmarea faptului că textele lui rămân actuale și puternice, capabile să comunice cu publicul de astăzi.
Un autor preocupat de om și de timp
În spatele notorietății publice se află însă un autor profund preocupat de condiția umană. Temele preferate din scrierile sale au vizat adesea tensiunile dintre adevăr și minciună, dintre libertate și constrângere, dintre trecut și prezent. Deși structura pieselor sale este riguroasă și intelectuală, ele nu pierd legătura cu emoția. Personajele nu sunt simple purtătoare de idei, ci oameni vii, aflați în situații limită, confruntându-se cu propriile frici, slăbiciuni sau responsabilități.
Radu F. Alexandru a făcut parte din acea categorie de scriitori care privesc teatrul și filmul ca pe forme de cunoaștere. Pentru el, arta nu era doar un spațiu estetic, ci și unul al reflecției, al dialogului cu lumea și cu sine. De aceea, opera sa a fost și rămâne o sursă de întrebări și de sens pentru cei care o descoperă.
Ecoul unei vieți dedicate culturii
Dispariția sa lasă un gol profund în lumea culturală românească. Mesajul transmis de Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București reflectă această realitate: „Prin dispariţia lui Radu F. Alexandru cultura română pierde una din personalităţile sale de excepţie”. Este o frază care sintetizează, poate mai bine decât orice analiză, ceea ce a însemnat autorul pentru teatrul și cinematografia românească.
De-a lungul carierei sale, a influențat nu doar publicul, ci și artiștii care i-au montat piesele, actorii care i-au interpretat personajele și regizorii care au lucrat alături de el. Prin colaborările sale, a contribuit la formarea unui dialog autentic în interiorul lumii teatrului și filmului, un dialog care continuă prin opera pe care o lasă în urmă.
Rigoare intelectuală și sensibilitate artistică
Parcursul său formativ – de la matematică și filosofie, până la regia de teatru și doctoratul în domeniul artelor – a generat un tip de gândire complex, analitic și profund. Această structură intelectuală a fost dublată de o sensibilitate artistică, vizibilă în modul în care a reușit să transforme ideea în emoție scenică, să construiască personaje memorabile și să ofere publicului texte care rezistă trecerii timpului.
În același timp, Radu F. Alexandru a fost un scriitor cu un puternic simț al realității. A privit lumea din jur cu luciditate, dar și cu empatie, surprinzând tensiunile, frământările și contradicțiile societății moderne. Astfel, opera sa devine nu doar o mărturie artistică, ci și una culturală și umană.
Un reper pentru generațiile de azi și de mâine
Deși autorul s-a stins din viață, moștenirea lui rămâne una de mare valoare. Piesele sale pot fi citite, reinterpretate, montate și redescoperite de fiecare nouă generație. Iar aceasta este una dintre cele mai mari împliniri ale unui dramaturg: opera să nu se stingă odată cu el, ci să continue să trăiască pe scenă, în fața publicului.
Pentru tinerii creați, Radu F. Alexandru rămâne un model de rigoare, consecvență și curaj intelectual. A demonstrat că teatrul poate fi, în același timp, artă și reflecție, emoție și gândire, spectacol și meditație. Iar această lecție culturală este una prețioasă.
