Roxana
Zi de doliu pentru Adriana Bahmuțeanu. Mama sa, doamna Petruța Toma, a fost condusă pe ultimul drum într-o ceremonie încărcată de emoție, la care un moment neașteptat i-a lăsat pe toți fără cuvinte: la capelă a apărut Maximus, fiul cel mare al jurnalistei. Gestul său a copleșit-o pe Adriana, care a izbucnit în lacrimi când și-a văzut băiatul venind să-și ia rămas-bun de la bunica lui. Adolescentul a rămas la slujbă, însă nu a însoțit cortegiul la cimitir.
Zi de doliu și emoție la biserica din Pantelimon
Slujba de înmormântare a avut loc la Biserica „Sf. Ioan Botezătorul”, în prezența familiei și a apropiaților care au venit să o plângă și să se roage pentru sufletul Petruței Toma. În interiorul capelei, atmosfera a îmbinat liniștea rugăciunilor cu lacrimile celor care au cunoscut-o, iar florile albe au creat un cadru sobru, simplu, dar demn. Adriana a stat aproape de sicriu, a primit condoleanțe și, din când în când, și-a strâns în brațe rudele, încercând să se adune pentru momentele grele care urmau. Deși a cerut discreție, a permis celor care au dorit să-și aducă omagiul să fie prezenți la ora anunțată.
Apariția care a schimbat totul: Maximus a venit la capelă
Cel mai intens moment al zilei a fost apariția lui Maximus. Tânărul, îmbrăcat în negru, s-a apropiat de catafalc și i-a stat mamei alături pe durata slujbei. Martorii povestesc că Adriana a izbucnit în lacrimi când și-a văzut fiul, iar cuvintele ei au tulburat întreaga asistență: „Băiatul meu a venit să își vadă bunica pentru ultima oară.” După oficierea rânduielii religioase, Maximus a părăsit biserica, fără a însoți cortegiul la locul de veci. Prezența lui — mult-așteptată de bunica sa în ultimele luni — a fost, pentru cei de față, un semn că, în fața morții, punțile se mai pot ridica, măcar pentru câteva clipe.
Mesajele Adrianei Bahmuțeanu: regrete, recunoștință și dorința de discreție
Înaintea ceremoniei, Adriana Bahmuțeanu a transmis un mesaj ferm: timpul nu se mai întoarce, iar marele ei regret este că nu a reușit să îi ofere mamei bătrânețea liniștită pe care o merita. A mulțumit celor care respectă durerea familiei și a rugat ca momentele de jale să rămână, pe cât posibil, intime. Într-o perioadă în care fiecare secundă se simte ca o piatră pe suflet, gândurile sale au vorbit despre datorie, respect și nevoia de a proteja memoria mamei.
Ultimele luni: boală, luptă și o dorință neîmplinită
Tragedia care a lovit familia Bahmuțeanu a fost precedată de luni grele. Petruța Toma suferise un accident vascular cerebral și alte complicații care i-au afectat grav starea de sănătate. A fost internată, apoi externată pentru îngrijire, rămânând sub supraveghere atentă, însă organismul slăbit a cedat treptat. În tot acest timp, s-a vorbit despre dorința ei arzătoare de a-și revedea nepoții — o dorință care, spun apropiații, a atârnat greu pe suflet și a rămas, din păcate, doar un gând.
Ceremonialul funerar: rânduieli, simboluri și promisiunea memoriei
Ritualul de înmormântare ortodox păstrează delicatețea cuvintelor rostite în șoaptă, lumânările aprinse și florile care acoperă sicriul. Slujba, oficiată de preoți, a alternat momentele de rugăciune cu cântarea bisericească, invitându-i pe cei prezenți să se roage împreună pentru odihna sufletului. În astfel de clipe, fiecare gest devine simbol: coroanele vorbesc despre respect, panglicile aduc mesajele celor care nu pot fi de față, iar lumânările țin vie amintirea, dincolo de pragul despărțirii. În mijlocul acestui ceremonial, Adriana a găsit sprijin în îmbrățișările celor apropiați, care au încercat să-i aline durerea.
Între discreție și interes public: cum îți plângi un om drag sub privirile tuturor
Adriana Bahmuțeanu trăiește, inevitabil, între două lumi: cea a persoanei publice — unde orice gest devine titlu — și cea a fiicei care își plânge mama. Discreția pe care a cerut-o nu e un moft, ci un efort de a salva, din acest rămas-bun, ceva ce aparține doar familiei. Povestea ultimelor luni, cu internări, externări, ședințe și speranțe frânte, arată cât de complicat devine doliul atunci când fiecare etapă este urmărită public. Chiar și așa, Adriana a ales să comunice strictul necesar: ora, locul și câteva gânduri despre regret și recunoștință.
