Saghin Sabrina
Pe 7 ianuarie, românii îl sărbătoresc pe Sfântul Ion, cunoscut și sub numele de Sfântul Ioan Botezătorul, în cadrul unei sărbători importante din calendarul creștin-ortodox. Această zi marchează Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, dedicat cinstirii celui care a săvârșit botezul Domnului în râul Iordan, în ajunul Bobotezei din 6 ianuarie.
În tradiția ortodoxă, Sfântul Ioan este sărbătorit de șase ori pe parcursul anului, de la nașterea sa, până la tăierea capului și aflarea acestuia. Astfel, 7 ianuarie reprezintă un moment de venerare a celui care a avut un rol esențial în botezul lui Isus Hristos.
Calendar 7 ianuarie 2025. Viața Sfântului Ioan
Sfântul Ioan Botezătorul, una dintre cele mai importante figuri ale creștinismului, s-a născut în familia preotului Zaharia și a Elisabetei, la Ein-Karem, un sat situat la aproximativ 10 kilometri de Ierusalim. Conform tradiției biblice, nașterea lui Ioan a fost prezisă de Îngerul Gavriil, într-o viziune care i-a fost dată tatălui său, Zaharia, în timpul slujbei oficiate la templu. Elisabeta, mama sa, era o femeie în vârstă, care nu reușea să aibă copii, însă, prin intervenția divină, a devenit însărcinată. Căsătoriți în familia preoțească, Zaharia și Elisabeta erau descendenți ai seminției lui Aaron, iar Ioan a fost numit astfel în urma poruncii divine.
Nașterea lui Ioan a avut loc cu aproximativ șase luni înainte de nașterea lui Iisus Hristos. În tradiția Bisericii Ortodoxe, nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este considerată o „minune care premerge Minunea” nașterii divine a Mântuitorului. Aceasta simbolizează pregătirea și începutul lucrării mântuitoare, iar Ioan Botezătorul este văzut ca „calea” ce duce la „Lumina lumii” – Iisus Hristos.
Timp de mulți ani, Ioan a trăit în pustiu, unde și-a început propovăduirea. A trăit o viață de asceză severă, purtând haine din par de camilă, hrănindu-se cu miere de albine și lacuste, fiind un exemplu de dăruire și abandon al lumii pentru slujirea divină. „Glasul său striga în pustiu”, așa cum este descris în profețiile Vechiului Testament (Isaia 40:3), și îndemna oamenii la pocăință, avertizându-i că „Imparația cerurilor s-a apropiat”. Ioan a fost primul care a practicat botezul în apă, un act simbolic care anticipa botezul cu „foc și Duh Sfânt” adus de Iisus Hristos.
Mesajul lui Ioan avea o semnificație profund eshatologică și era legat de pregătirea pentru venirea Mântuitorului. El îi îndemna pe oameni să se pocăiască de păcatele lor și să își schimbe viața, astfel încât să fie pregătiți pentru venirea Împărăției lui Dumnezeu. Cei care renunțau la păcatele lor erau botezați în râul Iordan ca semn al purificării lor și al pregătirii pentru Mântuire.
Ioan a avut și o relație tensionată cu autoritățile vremii, în special cu regele Irod Antipa, pe care l-a mustrat public pentru că se căsătorise cu Irodiada, soția fratelui său vitreg, Filip. Criticile sale l-au adus pe Ioan în închisoare, iar mai târziu a fost condamnat la moarte. Într-o petrecere de curte, Salomeea, fiica Irodiadei, a dansat înaintea lui Irod și a cerut capul Sfântului Ioan ca răsplată. Irod a acceptat cererea, iar capul Sfântului Ioan a fost adus pe tavă, iar trupul său a fost îngropat de ucenicii săi.
După moartea sa, capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost îngropat într-un loc secret de Irodiada. Mai târziu, Ioana, una dintre femeile mironosite, a aflat despre locul în care fusese îngropat capul și l-a recuperat, ducându-l pe Muntele Eleonului, în apropiere de Ierusalim. În aproximativ 300 de ani, în timpul împăratului Constantin cel Mare, capul a fost descoperit din nou printr-o viziune dată unor călugări. Ulterior, capul a fost purtat de un olar și depozitat într-o raclă, iar în anul 452, capul a fost aflat din nou, în timpul unui miracol, și a fost dus la Constantinopol. Capul a fost descoperit și pentru a treia oară în anul 850, iar mai târziu, a ajuns în diferite locații, inclusiv la Roma și la biserici din Cairo și Alexandria.
În fiecare an, pe 7 ianuarie, Biserica Ortodoxă sărbătorește Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, dedicându-i această zi pentru a-l cinsti și a aduce aminte de rolul său important în pregătirea căii pentru venirea Mântuitorului. De asemenea, nașterea lui Ioan este sărbătorită pe 24 iunie, iar tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul este o sărbătoare de post aspru, în 29 august, ca urmare a martiriului său. Această sărbătoare ne amintește de viața sa de asceză și sacrificiu, devenind un model de credință și devotament pentru întreaga creștinătate.
Minunile săvârșite de Sfântul Ioan Botezătorul
Părintele Antim, în timpul unei vizite la monahul Lazăr Dionisiatul, i-a povestit despre ajutorul neîncetat pe care Sfântul Ioan Botezătorul îl oferă monahilor dionisiați. În această discuție, părintele Antim i-a adus aminte de o întâmplare semnificativă din viața sa, una care merită a fi consemnată:
„În anul 1924, mă aflam la metocul Orfani, în obștea economului Gavriil, starețul nostru de acum. În luna februarie, am fost trimis într-o călătorie la Vizina, un metoc situat în Halkidikis, pentru a aduce untdelemn. Am încărcat doi catâri cu burdufurile pline de untdelemn și am început drumul de întoarcere spre metoc. În drum, între Polighiros și Arnea, am ajuns la un loc numit Vatilakos, unde drumul era foarte îngust și accidentat, având o prăpastie adâncă în partea de jos. Pe atunci, locul era acoperit de gheață și, dacă vreun animal sau om ar fi alunecat, sfârșitul ar fi fost tragic”, a început părintele Antim
Ajungând în acest loc periculos, catârii s-au speriat și au îngenuncheat, refuzând să mai înainteze. Părintele Antim s-a simțit atunci cuprins de deznădejde, pentru că nu avea pe nimeni să-l ajute. Asta l-a făcut să ridice ochii spre cer și să ceară ajutorul Sfântului Ioan Botezătorul. „Sfinte Ioane, pentru rugăciunile starețului meu, ajută-mi în acest ceas de nevoie!” a strigat el din toată inima.
Imediat după ce a rostit aceste cuvinte, a simțit o putere neașteptată în trupul său. Cu un efort enorm, a reușit să ridice primul catâr și l-a ajutat să treacă prin locul îngust și periculos. A făcut același lucru și cu al doilea catâr. După ce și-a îndeplinit această lucrare cu succes, părintele Antim a început să slăvească și să mulțumească Sfântului Ioan pentru ajutorul grabnic și minunat pe care i l-a oferit.
El știa că izbăvirea nu a venit doar prin puterea Sfântului Ioan, ci și datorită rugăciunilor starețului care îl trimisese acolo, dar și datorită credinței sale și ascultării față de îndrumările primite. În final, părintele Antim a spus: „Cu mijlocirile și ajutorul marelui nostru Apărător, să fim învredniciți de fericirea veșnică. Amin.”
Rugăciune către Sfântul Ioan
„Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorule și Botezătorule al lui Hristos, neputincioasă este mintea noastră în a-ți aduce laude după cuviință. Ci destul îți este ție lauda Mântuitorului Hristos, lângă al Cărui Tron mijlocești împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta, îți mulțumim și cu umilință te rugăm: tinde mâna cea îngerească și risipește norul gândurilor rele care ne copleșesc pe noi. Adu pace în inimile, casele și obștile noastre. Împacă-ne cu Dumnezeu și cu aproapele nostru. Spre fapte bune ne îndeamnă și cu boldul pocăinței trezește inimile noastre ca să pricepem prețul mântuirii noastre.
Învățătorule al pocăinței, dă-ne darul străpungerii inimii și lacrimi prin care să ne curățim de păcate și sufletele noastre mai albe ca zăpada să le albim. De fărădelegi și de cei puternici ai pământului, care strică rânduiala lui Dumnezeu, scapă-ne, prin rugăciunile tale. Sfinte Ioan Înaintemergătorule, tu, despre care Scriptura spune: „Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut și, înainte de a ieși din pântece, te-am sfințit și te-am rânduit proroc pentru popoare”, fii cu noi și ne luminează calea în acest veac întunecat și vrăjmaș cerului, ca, prin rugăciunile tale fiind păziți, înaintea lui Hristos, la Judecată, să dobândim partea cea de-a dreapta, împreună cu toți casnicii Săi. Amin.”
