Georgescu Dragos
Moartea lui Horia Moculescu pune capăt unei epoci pentru muzica românească și pentru publicul care l-a însoțit timp de decenii. Celebrul compozitor, pianist și realizator de televiziune s-a stins în dimineața zilei de 12 noiembrie 2025, la ora 4.30, la vârsta de 88 de ani. Deși se știa că starea lui de sănătate se deteriorase vizibil în ultimele luni, vestea a produs un șoc major, atât în mediul artistic, cât și în rândul celor care l-au urmărit îndeaproape de-a lungul carierei sale impresionante.
Ultima dorință a lui Horia Moculescu. Ce voia compozitorul în ultimele clipe din viață
Sfârșitul a venit la doar câteva zile după ce fusese internat de urgență la Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș”, într-o stare deja critică. Medicii l-au transferat direct în secția de Terapie Intensivă, acolo unde a fost supravegheat continuu, însă organismul său slăbit nu a mai răspuns tratamentelor. Deși cei apropiați sperau într-o revenire, devenise evident că ultimele luni îl marcaseră profund, cu o degradare accelerată a stării fizice.
În vara acestui an, în iulie, unele fotografii devenite virale pe rețelele sociale l-au surprins pe Moculescu într-un scaun cu rotile, un detaliu care a atras îngrijorare generală. Imaginile îl arătau vizibil slăbit și obosit, însă însoțit permanent de fiica lui, Nidia Moculescu, care i-a fost alături în toată această perioadă dificilă. Prezența ei constantă a fost, potrivit apropiaților, un sprijin real pentru compozitor, mai ales că acesta își petrecuse ultimele luni mai mult în casă, încercând să gestioneze diverse probleme de sănătate care se acumulaseră.
Deși starea sa s-a agravat în special în ultimele luni, primele semne clare că Horia Moculescu își simțea sfârșitul apropiindu-se au apărut încă din primăvară. Într-o intervenție televizată în emisiunea „Un show păcătos”, compozitorul mărturisea că are o singură dorință: să mai trăiască măcar câteva luni sau, în cel mai bun caz, un an, dar fără să fie nevoit să împartă locuința cu fosta lui soție, Mariana Moculescu. Declarațiile sale au produs o undă de șoc și au fost intens discutate în spațiul public, deoarece compozitorul a ales să vorbească deschis despre o situație tensionată care se întindea pe mulți ani în urmă.
Contextul declarației a fost legat de un scandal în care Mariana Moculescu afirmase public că risca să fie evacuată și că nu mai avea unde locui. În reacție, Horia Moculescu a dezvăluit că aceasta îl sunase cu câteva zile înainte, avertizându-l despre situația ei și cerându-i ajutor. Compozitorul, însă, a fost categoric că nu dorește să o primească înapoi în casa lui, oferind o explicație dură și directă: își dorea liniște, iar prezența fostei soții i-ar fi provocat „stări de nervi”.
„Mi-a dat Mariana telefon de mai multe zile să mă avertizeze că va ajunge în această situație. În ceea ce privește posibilitatea revenirii ei aici este de nediscutat, din nenumărate motive. Eu vreau să mai trăiesc câteva luni, eventual un an, așa, și m-ar aduce în stări de nervi unde eu nu pot să răspund, că eu nu pot să dau într-o femeie.” Declarația nu lasă loc de interpretări și dezvăluie un conflict profund, dar și dorința clară a artistului de a-și proteja ultimele luni de viață.
În aceeași intervenție, compozitorul detalia problemele serioase pe care, potrivit lui, le-ar fi avut fosta soție. „Mariana recunoaște că are probleme majore psihice, spune că e sub tratament. Mai e încă ceva: e greu de intrat aici, are o datorie destul de mare pentru întreținerea de aici.” Pentru un om ajuns la o vârstă înaintată și confruntat cu probleme medicale multiple, asemenea contexte nu făceau decât să adauge presiune emoțională consistentă.
Moculescu a subliniat că, în ciuda relației tensionate, nu a dorit niciodată să o vorbească de rău în mod public, dar situațiile la care asistau vecinii și cei din jur deveniseră greu de gestionat. „Buna mea credință s-a manifestat către Mariana nespunând ce știu despre ea niciunde, dar spre disperarea colocatarilor noștri, care sunt de vârsta mea vreo 80%.” Mărturia lui indică o realitate complicată: din dorința de a evita scandalurile, compozitorul fusese adesea pus într-o situație dificilă.
El a mai povestit că, deși nu o poate primi în casă, a încercat să o ajute să își găsească o soluție. „M-am oferit și azi am avut o ultimă discuție cu Mariana. Am convenit cu ea că nu are nevoie de casă la ora asta, casa vine automat dacă ea are o slujbă. Are nevoie de o slujbă.” Artistul a explicat că a încercat chiar să apeleze la prieteni pentru a o ajuta. „Ea îmi explica mie că e aptă pentru mai multe lucruri. Eu încerc, vorbind cu prieteni de-ai mei, să vedem… Primele zile i-am căutat casă, dar degeaba, i-am zis că îi trebuie o slujbă.”
Afirmațiile sale au relevat un om aflat în căutarea liniștii interioare și a echilibrului, în timp ce se confrunta cu un sfârșit pe care și-l intuia. Procesele medicale, degradarea fizică, scandalurile publice și tensiunile din familie erau prea mult pentru un organism fragilizat.
O deteriorare vizibilă în ultimele luni
Cei care l-au văzut în vara lui 2025 au observat un Horia Moculescu de nerecunoscut față de cel obișnuit să apară pe scenă, la pian, sau în studiouri TV. Fragil, slăbit, deplasându-se doar cu ajutorul scaunului cu rotile, compozitorul părea deja în luptă cu timpul. De altfel, informațiile din anturajul său confirmau că, de mai multe luni, starea lui se agrava constant. Oboseala era cronică, mobilitatea limitată, iar sistemul imunitar slăbit îl făcea vulnerabil în fața oricărei infecții.
Deși familia și prietenii apropiați încercau să îl încurajeze, organismul său nu mai avea forța de altădată. Internarea de urgență la „Matei Balș” a fost consecința directă a acestei slăbiciuni generalizate. Medicii l-au preluat în stare gravă, iar transferul rapid la Terapie Intensivă indică cât de serioasă devenise situația.
Ultimele zile din viața lui au fost marcate de un declin accentuat. Surse apropiate familiei au povestit că, deși era conștient, părea tot mai obosit, mai împăcat cu situația, mai puțin conectat la lumea din jur. Așa cum spusese în primăvară, își dorise doar câteva luni de liniște, departe de stres și conflicte. Din păcate, nici acele luni nu au fost lipsite de probleme, însă familia i-a fost alături, iar fiica lui, Nidia, i-a vegheat permanent starea.
Viața și personalitatea unui artist de neînlocuit
Indiferent de perioadele dificile, Horia Moculescu a rămas unul dintre cei mai importanți compozitori ai muzicii românești din ultimele decenii. Personalitatea lui puternică, stilul direct, prezența impecabilă la pian și disponibilitatea cu care povestea despre viață și carieră i-au adus un loc special în inimile publicului. De-a lungul carierei sale a creat zeci de piese memorabile, a format generații de artiști, a fost prezent în numeroase emisiuni TV și a devenit o voce respectată în discuțiile culturale.
Chiar dacă ultimii ani au fost marcați de probleme de sănătate și de divergențe publice, moștenirea lui artistică rămâne intactă. A traversat epoci diferite ale showbiz-ului românesc, a lucrat cu nume mari și a celebrat succesul fără să își piardă autenticitatea. Tocmai această autenticitate l-a făcut atât de apreciat și urmărit.
Pentru cei care l-au cunoscut, Horia Moculescu a fost un om cu standarde înalte, uneori dificil, alteori cald și extrem de generos, dar mereu sincer. Această sinceritate se vede și în ultimele sale declarații publice, în care a vorbit despre vulnerabilitățile lui cu o deschidere rar întâlnită.
Privind în ansamblu, ultimele luni ale lui Horia Moculescu dezvăluie un om împăcat cu ideea trecerii, dar dornic de liniște. Sănătatea îi slăbise, conflictele îl oboseau, iar izolarea părea să fie soluția lui pentru a mai câștiga timp. Dorința de a trăi „încă câteva luni, eventual un an” nu a fost una întâmplătoare. A simțit că se apropie finalul, iar tot ce își dorea era un mediu calm, ordonat, fără tensiuni.
În dimineața de 12 noiembrie, când inima i s-a oprit pentru totdeauna, această dorință s-a împlinit în felul ei. A murit în liniște, sub supravegherea medicilor, la finalul unui drum marcat de succes, spectacole, aplauze și, în ultimele luni, de fragilitate și luciditate emoționantă.
Moștenirea lui artistică rămâne imensă, iar povestea ultimilor ani ai vieții sale va rămâne, fără îndoială, un testament al unui om care a trăit intens și a iubit arta până la ultima clipă.
