Cristina Cohuț
Doliu în lumea teatrului din România. Actorul Alexandru Georgescu, cunoscut de colegi și public sub numele de Johny Georgecu, a murit în Sâmbăta Mare, la vârsta de 76 de ani. Vestea sfâșietoare a fost anunțată de colegul și prietenul său Mihai Mălaimare, care a transmis un mesaj emoționant pe rețelele de socializare. Alexandru Georgescu a fost actor al Teatrului Național din București, cu o carieră impresionantă de peste patru decenii, în care a dat viață unor personaje memorabile, de la mari clasici ai literaturii universale la creații moderne și provocatoare.
Un nume de referință în teatrul românesc
Alexandru Georgescu s-a născut pe 21 ianuarie 1948, la Pitești, într-o familie modestă, dar cu o puternică dragoste pentru cultură. Încă din copilărie, a fost fascinat de lumea scenei, iar primele sale apariții au fost în spectacole școlare și trupe de amatori. Talentul său nu a trecut neobservat, astfel că, în 1967, a fost admis la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. A absolvit în 1971, într-o generație de excepție, fiind coleg cu nume care aveau să marcheze profund arta dramatică din România, relatează romaniatv.net.
După absolvire, a fost repartizat la Teatrul Național din București, acolo unde avea să joace până la finalul vieții. De-a lungul anilor, Alexandru Georgescu a interpretat zeci de roluri, trecând cu o naturalețe dezarmantă de la comedie la dramă, de la absurd la realism crud. Încă din primele sale spectacole, critica de specialitate l-a remarcat pentru rafinamentul jocului actoricesc și pentru capacitatea de a transmite emoții complexe prin mijloace subtile, dar intense.
Nu era doar un actor versatil, ci și un om dedicat teatrului în întregime. Participa activ la repetiții, se implica în construirea decorurilor, în ghidarea colegilor mai tineri și în discuții aprinse despre viziunea regizorală sau mesajul piesei.
Roluri memorabile și colaborări de prestigiu
Alexandru Georgescu a interpretat personaje din repertoriul clasic românesc și universal, lăsând urme de neșters în memoria publicului. Printre cele mai apreciate roluri se numără Tartuffe din piesa omonimă a lui Molière, Khlestakov din „Revizorul” lui Gogol, Ștefan cel Mare din „Apus de soare” de Barbu Ștefănescu Delavrancea și Nae Girimea din „D’ale carnavalului” de I.L. Caragiale.
Spectacolele în care a jucat erau adesea sold out, iar publicul revenea să-l vadă în roluri diferite, pentru că fiecare apariție aducea altceva – o nuanță nouă, un gest revelator, un ton care schimba sensul replicii.
Printre cele mai recente apariții se numără producțiile „Ultima cafea cu Iuliu Maniu” (2023), o piesă în care interpreta un intelectual interbelic, și „Opera de trei parale” (2024), în care a surprins din nou prin vivacitate și ironie fină. Aceste spectacole au demonstrat că, deși trecut de 70 de ani, Alexandru Georgescu își păstrase energia, curiozitatea și rigoarea scenică intacte.
De-a lungul carierei, a colaborat cu regizori de prestigiu, precum Ion Caramitru, Andrei Șerban, Alexandru Tocilescu, Liviu Ciulei și Sanda Manu. Fiecare regizor i-a apreciat nu doar talentul, ci și profesionalismul: repeta ore în șir fără să se plângă, asculta sugestiile și căuta mereu să depășească limitele convenționale ale rolului.
Omul din culise
Dincolo de aplauze și reflectoare, Johny Georgecu era un om cald, modest și mereu disponibil pentru ceilalți. Tinerii actori îl vedeau ca pe un mentor, iar colegii cu experiență îl considerau un aliat de nădejde în orice proiect. Povestea lui personală nu a fost lipsită de provocări, dar nu a vorbit niciodată despre ele pe scenă – acolo era doar personajul.
„L-am cunoscut în 1988, când eu aveam primul meu rol mai serios. El m-a luat deoparte, mi-a spus să nu mă grăbesc, să ascult tăcerea dintre replici. Lecția asta m-a urmărit toată viața”, a povestit un actor din noua generație.
A fost iubit și respectat de toți cei cu care a lucrat. La repetiții, își nota fiecare modificare de text, iar în culise aducea mereu bomboane sau ceaiuri pentru colegii care răgușeau. Era acel tip de coleg care îți spunea cu blândețe dacă ai greșit, dar te aplauda cu sinceritate când reușeai.
„Era un spirit viu, un suflet tânăr într-un trup matur. A iubit teatrul până la capăt și n-a plecat decât când scena s-a închis simbolic, în Sâmbăta Mare, înainte de Înviere”, a transmis unul dintre colegii de la Teatrul Național.
Reacții emoționante după moartea actorului
Vestea morții lui Alexandru Georgescu a fost anunțată de actorul Mihai Mălaimare, într-o postare emoționantă:
„Nu vreau să stric nimănui seara asta minunată, așa că strig în mine cât de încet pot ca să mă aud doar eu, că bunul meu prieten, Johny Georgescu, actor al Teatrului Național din București, s-a stins acum o oră! Să-l odihnească Bunul Dumnezeu!”
Postarea a strâns rapid sute de reacții și comentarii. Prieteni, foști colegi, regizori, dar și spectatori simpli au transmis mesaje de condoleanțe:
– „Ce veste tristă. Un actor care ne-a bucurat ani de zile.”
– „Am imprimat cu el un spectacol la Teatrul Radiofonic acum câtva timp. Un om cald, profesionist.”
– „Dumnezeu să-l odihnească în pace! N-am să uit niciodată cum recita din Eminescu la finalul unei repetiții.”
Teatrul Național București a anunțat că va organiza o ceremonie de comemorare la sediul instituției, iar una dintre sălile de repetiții ar putea primi numele actorului.
Ce a lăsat în urmă Johny Georgecu
Johny Georgecu lasă în urmă o carieră bogată, dar și o amintire vie în inimile celor care l-au cunoscut. A fost nu doar un actor, ci o conștiință artistică, un om care a trăit în și prin teatru. Pentru mulți, rămâne un model de dăruire totală, de discreție și rafinament.
În afară de aparițiile scenice, a jucat în numeroase spectacole radiofonice și a fost invitat în emisiuni culturale. Vocea sa inconfundabilă, caldă și gravă, a fost adesea folosită în audiobook-uri, documentare sau înregistrări poetice.
Într-un interviu din 2017, întrebat cum ar vrea să fie amintit, Alexandru Georgescu răspundea:
„Ca un om care n-a trișat niciodată în fața publicului. Care a venit la teatru nu să-și arate chipul, ci să servească un text, o idee, o emoție.”
În ultimii ani, actorul a fost mai discret, refuzând aparițiile TV sau spectacolele comerciale. A preferat să joace în piese cu mesaj, în producții independente sau în proiecte de suflet. Ultimul spectacol în care a apărut a fost jucat chiar în Săptămâna Patimilor, în fața unei săli pline. Publicul nu știa că era ultimul rol, dar cei apropiați au înțeles tăcerea din privirea lui.
Un rămas-bun cu ecou în lumea teatrului
Moartea lui Alexandru Georgescu vine într-un moment în care teatrul românesc trece printr-o perioadă de transformare. Generațiile se schimbă, stilurile se diversifică, dar pierderea unor astfel de artiști lasă goluri greu de umplut. Nu doar prin valoarea profesională, ci prin omenia, prin modestie și prin exemplul personal.
Sâmbăta Mare a devenit, în 2025, o zi în care teatrul și-a plecat capul în tăcere. Nu au fost reflectoare, nu au fost cortine trase. A fost doar o liniște apăsătoare, așa cum e în teatru atunci când urmează o replică importantă. Și poate că replica, de data aceasta, ne revine nouă: să păstrăm vie memoria celor care ne-au învățat ce înseamnă emoția adevărată.
Teatrul Național din București va organiza, în perioada următoare, o seară specială dedicată actorului Alexandru Georgescu, în care colegi, critici și iubitori de teatru vor evoca momente din spectacolele sale și vor recita fragmente din rolurile care l-au consacrat.
