Vanatoru Andreea
Dispariția bruscă a jurnalistei Ioana Popescu, supranumită în presa tabloidă „devoratoarea de fotbaliști”, a produs un val de emoție și nedumerire. Decesul ei, survenit la doar 45 de ani, nu a lăsat indiferent pe nimeni din lumea mondenă sau din rândul foștilor colegi de breaslă. Totuși, tragedia nu s-a limitat la durerea pierderii, ci a generat și o situație delicată: trupul neînsuflețit al Ioanei se află încă la morgă, fără ca vreun membru al familiei să îl revendice.
Jurnalista s-a stins din viață pe 21 septembrie 2025, în Spitalul Sfântul Ioan din București. Moartea a fost confirmată oficial de autorități, iar trupul său a fost transferat la Institutul Național de Medicină Legală (INML) pentru procedurile obișnuite.
Ce spune legea despre astfel de cazuri
Potrivit legislației în vigoare, rudele de gradul întâi – părinți, frați, surori sau copii – au prioritate în revendicarea corpului neînsuflețit. Acestea dispun de un termen de 10 zile pentru a solicita eliberarea certificatului de deces și pentru a organiza funeraliile.
Dacă familia apropiată nu își exercită acest drept, legea permite o perioadă suplimentară de trei săptămâni în care orice altă persoană – prieten, cunoștință sau fost partener – poate depune o cerere oficială pentru a se ocupa de înmormântare.
În eventualitatea în care nici după această perioadă nimeni nu își asumă responsabilitatea, sarcina revine autorităților locale. Primăria sectorului unde s-a produs decesul este obligată să asigure înhumarea, costurile fiind acoperite din bugetul public. În aceste condiții, trupul Ioanei Popescu ar putea fi înmormântat într-un loc destinat persoanelor fără aparținători, cunoscut popular sub denumirea de „groapă comună”.
„Dacă familia nu revendică trupul neînsuflețit, atunci el urmează să fie depus, să spunem așa, în administrarea primăriei din sectorul unde a decedat, cu costurile și pe seama primăriei.
Dacă cineva la un moment dat va dori să vină să ia certificatul de deces, va fi obligat să plătească contravaloarea sumelor plătite de primărie pentru înhumarea cadavrului. Groapa comună este în cimitir, fiecare parohie are un loc, i se atribuie și ei un loc. Nu ești obligat și nu te poate obliga nimeni să vii să iei cadavrul”, a precizat avocatul Adrian Cuculis.
Astfel, destinul unei femei care și-a trăit viața intens și a fost mereu prezentă în atenția publică riscă să se încheie într-un mod anonim și lipsit de ceremonie, în absența implicării familiei sau a celor apropiați.
Ce înseamnă, de fapt, înmormântarea la „groapa comună”
Deși expresia „groapă comună” poate suna dur și impersonal, realitatea este diferită de percepția generală. Nu este vorba despre o înmormântare colectivă, ci despre locuri speciale puse la dispoziție de către parohii în cimitirele fiecărui sector sau localitate. Persoanele înhumate în acest mod beneficiază de un loc de veci individual, însă procedura se desfășoară într-o manieră simplificată, lipsită de ceremonialul religios obișnuit și de fastul unei înmormântări organizate de familie.
În astfel de situații, autoritățile locale – prin primărie – preiau responsabilitatea atât pentru organizarea înhumării, cât și pentru acoperirea cheltuielilor din bugetul public. Procesul este strict administrativ, menit să asigure un minim de demnitate persoanelor care nu au rude sau apropiați care să se ocupe de trecerea lor la cele veșnice.
Totuși, legea prevede că, ulterior, dacă membrii familiei sau alte persoane apropiate decid să revendice certificatul de deces, aceștia pot să o facă. Într-un asemenea caz, sunt obligați să ramburseze primăriei toate costurile funeraliilor efectuate din fonduri publice, inclusiv cele legate de locul de veci.
„Am informația oficială de la secția 16 Poliție București, unde am și declarat-o oficial dispărută că a decedat în cadrul Spitalului Sf. Ioan din București în dimineața zilei de 21 septembrie 2025, trupul acesteia poate fi revendicat de către familie, în termen de 10 zile de la deces sau în următoarele 3 săptămâni de către orice cunoștiință (informație oficială primită de la INML CAMERA DE GARDĂ – ORELE 20:30)”, a spus iubitul vedetei.
Astfel, termenul de „groapă comună” desemnează mai degrabă o soluție de ultimă instanță, aplicată din respect față de cei decedați, atunci când nu există o familie sau o comunitate care să-și asume datoriile firești ale unei înmormântări.
Ioana Popescu nu mai avea rude
Situația legată de trecerea în neființă a Ioanei Popescu este cu atât mai dificilă, cu cât jurnalista nu mai avea rude apropiate în România. Membrii familiei sale se află peste Ocean, în Statele Unite ale Americii, iar până acum nu au transmis niciun semn că ar intenționa să vină la București pentru a revendica trupul neînsuflețit și a organiza funeraliile.
În lipsa acestora, cea mai apropiată persoană de Ioana rămâne actualul său partener de viață. Prezența lui în România îl transformă, cel puțin teoretic, în singurul care ar putea face demersurile necesare pentru a-i asigura jurnalistei un loc de odihnă creștinească. Totuși, procedurile legale sunt stricte și dau prioritate rudelor de gradul întâi, ceea ce face ca situația să fie în continuare incertă și tensionată.
Astfel, în absența intervenției familiei din America, soarta trupului Ioanei Popescu rămâne în mâinile birocrației, iar întrebarea „cine se va ocupa de înmormântare?” devine din ce în ce mai presantă.
