Saghin Sabrina
Pe 29 decembrie 2024, Coreea de Sud a fost șocată de tragedia aviatică, care a curmat viața a 179 de oameni dintre cei 181 de pasageri ai unui zbor Jeju Air. Accidentul, care a avut loc la aterizarea avionului pe aeroportul din Muan, este considerat cel mai grav din istoria Coreei de Sud.
Detaliile care au ieșit la iveală sugerează că accidentul ar fi putut fi evitat, iar erorile tehnice și măsurile de siguranță defectuoase au jucat un rol crucial în producerea acestei tragedii. În urma cercetărilor și a declarațiilor experților în aviație, au fost identificate mai multe cauze și factori care ar fi contribuit la dezastru, iar ancheta continuă pentru a stabili cu exactitate circumstanțele.
Impactul cu zidul de beton, un factor decisiv în tragedia aviatică
David Learmount, un expert în siguranța aviației, a declarat că „momentul definitoriu” al accidentului a fost impactul avionului cu un zid de beton amplasat la capătul pistei. Potrivit lui Learmount, acest obstacol a fost factorul care a determinat tragedia, iar în absența lui, avionul ar fi avut șanse mai mari de a se opri fără a pune în pericol viața pasagerilor. Expertul a subliniat că, dacă zidul nu ar fi existat, avionul ar fi lovit un gard de securitate, ar fi trecut peste un drum și s-ar fi oprit probabil într-un câmp, ceea ce ar fi permis supraviețuirea tuturor celor de la bord.
„Dacă zidul nu era acolo, aeronava ar fi lovit un gard de securitate, ar fi trecut peste un drum și s-ar fi oprit probabil într-un câmp. În acest scenariu, cred că toată lumea ar fi supraviețuit. Piloții ar fi suferit răni minore, dar viețile pasagerilor ar fi fost salvate”, a explicat expertul Learmount.
Aceasta este o critică severă adusă autorităților sud-coreene, care au decis amplasarea zidului în acea locație, o decizie pe care expertul o consideră „aproape criminală” din punctul de vedere al siguranței aviatice.
Un alt analist în domeniul aviației, Geoffrey Thomas, a pus la îndoială raționamentul din spatele amplasării acestui zid de beton. Potrivit autorităților sud-coreene, zidul face parte dintr-o zonă tampon destinată să reducă riscurile în caz de accident, o măsură de precauție care, din păcate, s-a dovedit insuficientă în acest caz tragic.
Deși acest tip de zonă tampon este uzuală în multe aeroporturi din lume, investițiile în infrastructura de siguranță, precum piste mai lungi sau sisteme de frânare mai eficiente, sunt esențiale pentru prevenirea unor astfel de tragedii. În acest context, criticile față de amplasarea zidului de beton reflectă o evaluare mai detaliată a măsurilor de siguranță ale aeroportului și necesitatea unor modificări în reglementările privind designul pistelor.
Cauzele accidentului
Primele investigații indică faptul că avionul ar fi avut o defecțiune tehnică, mai precis o pierdere de putere la cel puțin un motor, care ar fi fost cauzată de un impact cu un stol de păsări. Această ipoteză se bazează pe mărturiile pilotului și ale echipajului, dar și pe dovezile lăsate de impactul cu păsările pe traseul avionului.
Deși o astfel de defecțiune ar fi putut pune în pericol siguranța zborului, experții în aviație subliniază că un impact cu păsări nu ar fi trebuit să ducă la pierderea totală a controlului avionului și la distrugerea completă a trenului de aterizare. Acest detaliu sugerează că alți factori au contribuit la prăbușirea avionului.
Un alt factor important în determinarea cauzelor accidentului este lungimea pistei. Experții sugerează că, dacă pista ar fi fost mai lungă, ar fi existat mai multe șanse ca avionul să se oprească la timp sau să poată efectua o aterizare controlată, chiar și cu defecțiuni tehnice. În mod ideal, o pistă mai lungă ar fi oferit mai mult timp pentru pilot să ia măsuri corective, să aplice proceduri de urgență sau să efectueze o aterizare de urgență mai sigură. Aceste condiții ar fi fost cruciale în prevenirea tragediei, iar analiza infrastructurii aeroportuare face parte din cercetările în curs.
Reacția publicului și supraviețuitorilor
Dintre cei 181 de pasageri și membri ai echipajului aflați la bordul avionului, doar doi pasageri au supraviețuit. Aceste supraviețuiri miraculoase au fost întâmpinate cu un val de durere și uimire din partea opiniei publice. În urma acestui dezastru, Coreea de Sud a declarat o perioadă de doliu național de șapte zile, iar drapelele au fost coborâte în bernă în memoria victimelor. Părinții, rudele și prietenii celor pierduți în acest accident își plâng pierderea, iar întreaga națiune este marcată de tragedia fără precedent.
De asemenea, în ciuda impactului devastator al accidentului, autoritățile sud-coreene au promis că vor investiga cu maximă atenție toate circumstanțele care au dus la acest dezastru. O anchetă este în curs pentru a stabili cu exactitate cauzele care au condus la acest accident aviatic, iar autoritățile au promis că vor lua măsuri pentru a preveni astfel de tragedii în viitor. Este de așteptat ca rezultatele anchetei să conducă la modificări semnificative în reglementările de siguranță ale aviației și la îmbunătățiri ale infrastructurii aeroportuare din Coreea de Sud.
Tragedia de la Muan subliniază importanța măsurilor de siguranță și a infrastructurii adecvate în prevenirea accidentelor aviatiche. Deși factori precum defecțiunile tehnice și impactul cu păsările au contribuit la prăbușirea avionului, există o recunoaștere din partea experților că erorile de design ale aeroportului și amplasarea unui zid de beton au fost elemente esențiale în producerea acestei tragedii. În viitor, se așteaptă ca investigațiile să conducă la revizuirea reglementărilor internaționale privind siguranța aviației și la implementarea unor măsuri mai stricte care să asigure protecția pasagerilor și să prevină asemenea accidente devastatoare.
