Nicolescu Daniela
În data de 7 octombrie, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții Mucenici Serghie și Vah, doi ostași ai Romei care și-au mărturisit credința în Hristos în vremea împăratului Maximian și au suferit chinuri cumplite pentru refuzul de a jertfi idolilor. În aceeași zi sunt pomeniți și Sfinții Mucenici Iulian Preotul și Chesarie Diaconul, precum și Sfântul Mucenic Polihronie și cei 99 de Cuvioși Părinți din Creta, care au trăit în sfințenie și rugăciune.
Sfinții Serghie și Vah – dregători romani care au ales credința în locul gloriei
Sfinții Serghie și Vah au trăit la Roma în vremea împăratului Maximian, în jurul anului 296. Amândoi erau ofițeri de rang înalt în armata imperială – Serghie fiind primicer din școala centiliilor, iar Vah secundicer din aceeași unitate. Deși se aflau în slujba împăratului, inimile lor erau dedicate lui Hristos, iar credința lor creștină era tainic mărturisită între cei apropiați.
Când împăratul a aflat că Serghie și Vah refuzau să aducă jertfe idolilor, a poruncit ca cei doi să fie dezonorați public. Au fost dezbrăcați de uniformele lor de ofițeri și îmbrăcați în haine femeiești, apoi purtați prin mijlocul Romei, înlănțuiți, pentru a fi batjocoriți. În ciuda umilinței, Sfinții nu s-au lepădat de Hristos.
Apoi au fost trimiși la guvernatorul Antioh, un dregător cunoscut pentru cruzimea sa, care se afla în cetatea Barbalison, pe malul Eufratului. Acolo au fost supuși la chinuri cumplite. Sfântul Vah a fost primul care și-a dat viața – a fost bătut cu vine crude de bou până și-a dat duhul.
Sfântul Serghie a fost forțat să poarte încălțăminte de fier și să alerge pe distanțe lungi, rănile de la picioare umplându-i-se de sânge. După mai multe zile de tortură, a fost aruncat în temniță și, în cele din urmă, i s-a tăiat capul.
Jertfa lor a fost privită de creștinii din Siria ca o dovadă de statornicie și curaj. Biserica le-a rânduit pomenirea pe 7 octombrie, iar biserici din tot Răsăritul le poartă numele.
Sfinții Iulian Preotul și Chesarie Diaconul – slujitori ai lui Hristos în vremea prigoanelor
În aceeași zi, Biserica amintește și pe Sfinții Mucenici Iulian Preotul și Chesarie Diaconul, care au trăit pe vremea împăratului Claudiu. După ce mama împăratului a fost ucisă pentru credința sa, prigoana asupra creștinilor s-a întețit.
Sfântul Chesarie, venind din Africa, a ajuns într-un sat numit Tarachini, unde a văzut cum păgânii aduceau jertfe zeilor. Din râvnă pentru Dumnezeu, a scuipat jertfele și le-a călcat în picioare. A fost prins, bătut și aruncat în temniță, fără mâncare trei zile.
Când a fost scos la judecată, a fost târât cu mâinile legate pe la spatele carului proconsulului până la templul zeului Apolon. Acolo, când s-a rugat, templul s-a cutremurat și s-a prăbușit peste slujitorii idolilor. Minunea a fost atât de mare încât un dregător, Leontie Ipatul, a crezut în Hristos pe loc și a cerut să fie botezat.
Preotul Iulian, care se afla în apropiere, l-a împărtășit pe Leontie, iar acesta a murit la scurt timp în pace, primind moartea ca pe o binecuvântare. Cei doi sfinți, Iulian și Chesarie, au fost apoi condamnați la moarte – au fost puși în saci și aruncați în mare.
Trupurile lor au fost purtate de valuri până la țărm, unde au fost găsite de creștini și îngropate cu cinste. Cei prezenți au fost martori la o altă minune: dregătorul păgân care îi osândise, pe nume Loxorie, a fost mușcat de un șarpe și a murit în chinuri, împlinindu-se astfel prorocia sfinților.
Tot în această zi sunt pomeniți Sfântul Leontie Consulul, care a murit în pace după ce s-a întors la credința adevărată, și Sfinții Mucenici Eusebiu Preotul și Felix, ucenicii celor doi martiri de mai sus, care au fost călăuziți de Dumnezeu să recupereze trupurile sfinților și să le îngroape cu evlavie.
De asemenea, Biserica amintește și pe Cuvioșii 99 de Părinți din Creta, care s-au nevoit în post și rugăciune, trăind în deplină pace și smerenie. Viețile lor au fost un exemplu de curăție, simplitate și devotament față de Hristos.
Sfântul Mucenic Polihronie – tânărul care a săvârșit minuni din copilărie
Un alt sfânt cinstit pe 7 octombrie este Sfântul Mucenic Polihronie, născut în provincia Gamfanita. Tatăl său, Vardenie, era plugar, iar copilul, încă de mic, se remarca prin înțelepciune și credință.
Când satul lor ducea lipsă de apă, tânărul s-a rugat cu lacrimi, iar în curtea casei lor a izvorât o fântână cu apă limpede, care nu s-a secat niciodată. Mai târziu, Polihronie a mers la Constantinopol și a devenit lucrător la vie. Se ruga neîncetat, mânca rar și ducea o viață de post aspru, ceea ce a atras respectul tuturor.
Stăpânul său, impresionat de sfințenia lui, i-a oferit bani, iar tânărul i-a folosit pentru a ridica o biserică. Participând la Sinodul de la Niceea, a fost hirotonit diacon și apoi preot. După moartea împăratului Constantin cel Mare, erezia ariană s-a răspândit, iar Polihronie a fost ucis cu cruzime în timp ce slujea Sfânta Liturghie, fiind tăiat cu săbiile chiar la altar.
Ziua de 7 octombrie aduce în calendarul ortodox o pleiadă de sfinți care au pătimit pentru Hristos și care au arătat că dragostea de Dumnezeu este mai puternică decât frica de moarte. Prin jertfa lor, creștinii de astăzi sunt chemați să-și întărească credința și să urmeze exemplul curajului și al smereniei.
