Mirela Loșniță
Ziua de 24 iunie este una cu semnificații multiple în cultura tradițională românească. Este celebrată Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, dar și una dintre cele mai vechi sărbători păstrate în folclor: Sânzienele, cunoscute în unele regiuni și sub numele de Drăgaica. Tot în această zi este marcată și Ziua Iei, o celebrare a portului popular românesc și a simbolurilor cusute cu migală în fiecare cămașă tradițională.
Sânzienele sau Drăgaica
În funcție de regiunea țării, accentul pus pe una sau alta dintre aceste sărbători poate varia. În Bucovina, spre exemplu, Nașterea Sfântului Ioan este onorată în mod deosebit, fiind asociată adesea cu cinstirea Sfântului Ioan cel Nou, ale cărui moaște se află la Suceava. Credincioșii din zonă merg în pelerinaj la racla sfântului, iar poveștile transmise de-a lungul generațiilor vorbesc despre minunile săvârșite de acesta și despre viața sa de om drept și devotat.
În alte părți ale țării, simbolismul zilei se leagă de Sânziene, zânele bune ale aerului, despre care se crede că zboară noaptea prin văzduh. Sunt ființe blânde și darnice, dar pot deveni răzbunătoare dacă sunt ofensate. În noaptea premergătoare sărbătorii, ele aduc belșug, sănătate și noroc, iar oamenii țin cont de semnele și regulile acestei zile cu o venerație aparte.
Se spune că în noaptea Sânzienelor granița dintre lumea vizibilă și cea invizibilă devine subțire, iar forțele naturii capătă puteri sporite. Este un moment considerat benefic pentru culegerea plantelor de leac, pentru ritualuri de protecție și pentru observații legate de destin.
Tradiții vechi de Sânziene: cununi, ierburi de leac și semne din natură
Una dintre cele mai vechi tradiții ale Sânzienelor presupune ca fetele tinere să culeagă flori de sânziene, plante galbene sau albe care cresc în apropierea pădurilor sau pe marginea drumurilor. Din aceste flori se împletesc cununi și brâuri purtate peste zi. Spre seară, cununile sunt puse la uscat, urmând să fie folosite mai târziu pentru tratamente naturale sau ritualuri cosmetice.
Totodată, fiecare membru al familiei are o cunună care este așezată pe casă. Felul în care aceasta se usucă sau cade anunță ce va aduce anul pentru fiecare: belșug, căsătorie sau, în cazuri mai puțin fericite, moarte. Este o formă de divinație veche, transmisă din generație în generație.
De Sânziene se strâng și plante de leac. Se consideră că până la această zi, plantele nu au fost bune, fiind „ciupite de Iele”. Din 24 iunie, ele capătă puteri tămăduitoare și sunt folosite pentru tratarea diverselor afecțiuni. Printre cele mai căutate se numără sunătoarea, coada-șoricelului, pelinul sau cimbrișorul.
Un alt ritual cunoscut din noaptea de Sânziene este cel legat de iarba fiarelor, o plantă legendară despre care se spune că are puterea de a descuia orice lacăt. Unul dintre cele mai vechi obiceiuri presupune ca omul să lege un lacăt cu sfoară și să îl târască prin iarbă, noaptea. Dacă lacătul se desface singur, înseamnă că a trecut peste iarba fiarelor. Este un gest simbolic legat de deschiderea drumurilor și înlăturarea obstacolelor.
În această zi este interzis să te scalzi, deoarece apele sunt considerate nesigure, iar spiritele pădurii și ale apelor pot deveni ostile. Se mai spune că, în ziua Sânzienelor, nu este bine să porți negru, să dormi afară sau să te cerți cu cineva apropiat.
Obiceiuri legate de Drăgaică. Rolul sacru al fetelor alese
În unele regiuni, mai ales în sudul țării, sărbătoarea este cunoscută sub denumirea de Drăgaică. Aici, câteva fete frumoase sunt alese pentru a întruchipa spiritele luminoase ale verii. Una dintre ele, numită Mireasa-Drăgaică, este împodobită în haine albe și flori, fiind purtată prin sat pentru a aduce belșug și fertilitate.
Se spune că fata care devine Drăgaică primește o forță aparte pentru o zi, dar această putere vine cu o responsabilitate. Timp de trei ani, ea nu are voie să se căsătorească, pentru că trebuie să se „curețe” de forțele cosmice absorbite în timpul ritualului.
În unele variante, Drăgaica este alcătuită din patru fete, dintre care două sunt îmbrăcate bărbătește, iar dansul lor simbolizează echilibrul dintre masculin și feminin, fertilitate și protecție.
La românii din Balcani, această sărbătoare este cunoscută ca Taghiani și implică ritualuri asemănătoare: fete care pun bijuterii de argint în vase cu apă împodobite cu flori, însoțite de cântece ritualice.
Semnificația religioasă a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul
Biserica Ortodoxă marchează pe 24 iunie Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, o sărbătoare rară, având în vedere că, în general, se celebrează trecerea sfinților în viața veșnică, nu nașterea lor pământească. În cazul lui Ioan, însă, semnificația este aparte. El este considerat „Luceafărul” care vestește apropierea „Soarelui” – Mântuitorul Iisus Hristos.
Nașterea Sfântului Ioan este considerată o minune, deoarece mama sa, Elisabeta, era înaintată în vârstă și nu putea avea copii. Astfel, apariția lui Ioan este privită ca un semn divin, pregătind drumul pentru venirea lui Mesia. Este o zi în care credincioșii sunt încurajați să se roage pentru curățire spirituală, împlinire și luminarea căii personale.
Ziua Iei, simbol al identității românești
Tot pe 24 iunie este sărbătorită și Ziua Universală a Iei, o inițiativă pornită din dorința de a valorifica patrimoniul textil românesc și identitatea culturală exprimată prin costumul tradițional.
Ia românească, cămașa albă cusută cu modele simbolice, a însoțit țăranul român în toate momentele importante ale vieții – de la copilărie la moarte. În colecția Muzeului Țăranului Român se regăsesc peste 4.500 de cămăși populare, fiecare cu specificul ei: cămașa de duminică, cămașa de sărbătoare, cămașa miresei, cămașa de botez, dar și cea a văduviei sau a morții.
Una dintre cele mai speciale este cămașa de Drăgaică, lucrată cu grijă de fetele harnice care sperau să fie alese în acel an. Este considerată cea mai frumoasă dintre cămășile de zestre, expresie a îndemânării, curăției și mândriei feminine.
Prin celebrarea Zilei Iei în aceeași zi cu Sânzienele și cu Nașterea Sfântului Ioan, se creează o punte simbolică între sacru, natură și identitate. Este o zi în care trecutul se împletește cu prezentul, iar credințele, tradițiile și valorile se reactivează în conștiința colectivă.
