Mirela Loșniță
Solstițiul de iarnă marchează cea mai scurtă zi a anului și începutul iernii astronomice. În 2025, fenomenul are loc pe 21 decembrie, la ora 17:03. Din acest moment și până la solstițiul de vară din 21 iunie 2026, durata zilei va crește treptat, iar nopțile vor deveni tot mai scurte, urmând ritmul natural al mișcării Pământului în jurul Soarelui.
Deși iarna meteorologică începe la 1 decembrie, iarna astronomică debutează odată cu momentul în care Soarele atinge cea mai sudică poziție pe sfera cerească, deasupra Tropicului Capricornului, determinând minimul anual al duratei zilei. Astronomul Adrian Șonka explică faptul că, la solstițiu, răsăritul și apusul se deplasează mult spre sud, iar la amiază, Soarele se ridică foarte puțin deasupra orizontului – aproximativ 21° în zona României.
Solstițiul de iarnă 2025
În București, ziua ajunge astfel la doar 8 ore și 50 de minute, iar noaptea la aproape 15 ore și 10 minute, cea mai lungă durată din an. Termenul „solstițiu” provine din latinescul „solstitium”, care înseamnă „soare oprit”, denumire care reflectă faptul că poziția Soarelui pare aproape nemișcată în jurul acestei date.
Tradiția populară vede însă solstițiul nu doar ca pe un fenomen astronomic, ci și ca pe un moment de maximă încărcătură simbolică. În credințele românești, această noapte lungă era considerată una în care granița dintre lumi devenea mai subțire. Tocmai de aceea existau numeroase obiceiuri menite să protejeze gospodăria și familia.
Oamenii obișnuiau să pună usturoi la ferestre și uși, să agațe fire de busuioc la intrare și să țină aprinsă o lumânare sau o candelă pe tot parcursul nopții. Aceste gesturi aveau rolul de a ține la distanță energiile negative și spiritele considerate rătăcitoare. Focul era văzut ca un simbol al purificării, al luminii care alungă întunericul și tot ce este rău, motiv pentru care lumina nu era lăsată să se stingă până dimineața.
În unele zone ale țării, oamenii aprindeau lumânări pentru cei plecați dintre vii, considerând că acestea îi călăuzesc în noaptea lungă și le luminează drumul. Tradiția se împletea astfel cu semnificația profundă a solstițiului, perceput ca un prag între vechi și nou, între întuneric și lumină.
Perioada dintre solstițiul de iarnă și echinocțiul de primăvară rămâne, din punct de vedere astronomic, cel mai scurt anotimp al anului, dar în tradiția populară este văzută ca o etapă de renaștere treptată, în care lumina revine și energia se reechilibrează.
