Ana Sasu
În secolul XXI o lume fără hârtie igienică pare imposibilă! Acum, ne întrebăm cum se descurcau oamenii fără ea. Iată răspunsul!
Ce foloseau oamenii înainte de inventarea hârtiei igienice? Nici nu te-ai fi gândit
Deși nu mai este o preocupare, mulți încă se întreabă „ce au făcut oamenii fără hârtie igienică în trecut” Nu vă sugerăm să recurgeți la aceste opțiuni, dar vă dezvoluim ce foloseau strămoșii noștri înainte ca hârtia igienică să fie produsă în comerț în 1857. Iată ce înlocuia hârtia igienică acum 100 de ani.
Bureți pe bețișoare
Intimitatea și igiena corespunzătoare erau un lux rar în toaletele publice ale vechilor romani. Toaletele lor comune în aer liber, numite „latrine”, nu aveau pereți despărțitori, iar metodele de curățare ale oamenilor cu siguranță nu ar fi respectat standardele de igienă de astăzi. Fiecare individ folosea același burete de curățare comun care era atașat la capătul unui băț lung, numit și tersorium. Pentru a curăța buretele după utilizare, acesta stătea într-un recipient plin cu apă sărată sau oțet. Pe lângă faptul că erau expuși la o cantitate tulburătoare de bacterii pe acel burete comun, romanii trebuiau să-și facă griji cu privire la flăcările spontane de hidrogen sulfurat și metan care explodau de sub ei în timp ce foloseau toaleta.
Bețișoarele de igienă personală și hârtia parfumată
Drumul Mătăsii, o rețea de călătorii și comerț antic, avea multe latrine proprii împrăștiate în Asia Antică. De fapt, arheologii au descoperit „bastoane de igienă personală” într-una care se afla la periferia bazinului Tamrin, despre care se crede că datează din timpul dinastiei Han, în urmă cu aproximativ 2.000 de ani. Bețele erau confecționate din bambus, cu un capăt înfășurat în țesătură pentru ștergere. Lucrurile au evoluat însă în cele din urmă. Prima utilizare documentată a hârtiei igienice a avut loc în China secolului al VI-lea. În 1391, un împărat chinez a ordonat producerea unor foi de hârtie parfumată de doi metri pe trei, pe care el și familia sa le foloseau la toaletă.
Pietre și ceramică
Grecii antici foloseau metode mai dure pentru a menține igiena: pietre, numite pessoi, și cioburi de ceramică, numite ostraka. Uneori, ca o formă de răzbunare, cioburile sparte aveau inscripționate numele dușmanilor. Aceleași cioburi erau adesea folosite ca mijloc de a vota oamenii din orașe, în funcție de numele celor care erau scrise pe ele. În timp ce grecii antici nu trebuiau să se preocupe de aceleași probleme de instalații sanitare moderne ca și noi, cum ar fi încercarea de a afla care hârtie igienică este cea mai bună (și cea mai rea) pentru țevi, este probabil că utilizarea regulată a unor astfel de obiecte abrazive să nu fie benefice.
Coji de porumb uscat
Când au ajuns în America colonială, britanicii au fost nevoiți să devină creativi în ceea ce privește alegerile lor în materie de igienă personală. În primul rând, au folosit știuleți de porumb uscați ca formă de hârtie igienică. Apoi, pe măsură ce ziarele și cataloagele au început să circule la sfârșitul secolului al XVIII-lea și în secolul al XIX-lea, mulți americani au început să folosească pagini din Almanahul fermierilor și din catalogul Sears, Roebuck and Company. Fapt amuzant: Producătorii au creat adesea găuri în colțurile hârtiilor lor, astfel încât acestea să poată fi agățate cu ușurință și folosite în toalete. Dacă tot vorbim despre agățarea hârtiei igienice, probabil că tu ai agățat-o pe a ta în direcția greșită tot timpul.
Hârtia medicinală
În cele din urmă, în 1857, Joseph Gayetty a început să își fabrice propria „hârtie medicinală”, pe care a făcut-o din cânepă și aloe vera. Această alternativă nu atât de dureroasă i-a inspirat și pe alții să încerce să-și vândă propriile versiuni, cum ar fi Hoberg Paper Company din Green Bay, care a fost redenumită ulterior în Charmin. Multe companii au experimentat cu diferite culori, dar iată de ce majoritatea au decis în cele din urmă să opteze pentru hârtia igienică de un alb strălucitor pe care o cunoaștem și o iubim astăzi.
