Calendar ortodox 14 decembrie 2024. Rugăciune care se citește în această zi

Sâmbătă, 14 decembrie 2024, sunt sărbătoriți Sfinții Mucenici Tirs, Calinic, Filimon și Apolonie, sfinți despre care mulți dintre oameni nu sunt prea familiarizați. În această zi, se acordă dezlegare la vin și ulei.

Citește și

Cutremurator!! Fiica unui lautar de la noi, GASITA FARA SUFLARE intr-o VALIZA pe malul OLTULUI

Viața Sfinților Mucenici Tirs, Calinic, Filimon și Apolonie

Sfinții Mucenici Tirs, Calinic, Filimon și Apolonie au trăit în perioada persecuțiilor împotriva creștinilor, din secolele III și IV, rămânând mărturisitori neclintiți ai credinței în Hristos. Din relatările Sinaxarului, aflăm despre curajul și minunile care au marcat viețile lor, fiecare dintre acești sfinți fiind un exemplu de credință și de biruință asupra păgânismului.

Pe când un dregător împărătesc călătorea prin Helespont, a fost întâmpinat de Tirs, un creștin cunoscut pentru credința sa. Refuzând să se închine idolilor păgâni, Tirs a fost supus unor chinuri cumplite: i-au fost înțepați ochii, i-au fost sfărâmate picioarele și i-au turnat plumb topit pe spate. În mod miraculos, acesta a rămas nevătămat prin puterea lui Hristos. De asemenea, când a fost pus într-un butoi plin cu apă, pentru a fi înecat, vasul s-a spart de la sine.

Într-o altă încercare de a-l distruge, persecutorii l-au aruncat de pe un zid înalt, într-un loc plin de țepi și cuie ascuțite, dar și de această dată, Tirs a rămas nevătămat. Minunile au culminat când, la rugăciunea sa, idolii dintr-un templu păgân s-au sfărâmat. În urma acestui eveniment, Calinic, preotul păgân al templului, a fost mișcat profund și s-a convertit la creștinism.

„Am ars pe dinăuntru pentru fiecare victorie!” spunea Tirs, mărturisind credința sa.

Calinic, după ce a primit botezul, a fost martirizat prin decapitare. La rândul său, Tirs, deși torturat cu ferăstrăul, și-a dat sufletul în pace, dovedind tăria credinței sale.

În timpul prigoanei împăratului Dioclețian, mulți creștini din cetatea Tebei au fost închiși. Printre ei se afla și dascălul Apolonie, care, temându-se de chinuri, i-a propus temnicerului Filimon să se deghizeze în el și să aducă jertfă idolilor în schimbul a patru monede de aur. Filimon, cântăreț la titieră, a acceptat propunerea, însă în momentul în care a îmbrăcat hainele lui Apolonie, harul dumnezeiesc l-a cuprins. În acel moment, Filimon s-a convertit cu adevărat la creștinism și a mărturisit deschis credința în Hristos.

În chip minunat, a primit Sfântul Botez printr-o ploaie care a căzut doar asupra lui. La rugăciunea sa, monedele primite s-au transformat în cenușă printr-un foc dumnezeiesc. Încurajat de această întâmplare, Apolonie a mărturisit și el credința sa fără nicio teamă.

Filimon și Apolonie au fost supuși la chinuri teribile: Filimon a fost biciuit și batjocorit, iar Apolonie a fost târât prin oraș după ce i-a fost tăiată carnea de pe picioare. În cele din urmă, amândoi au primit cununa muceniciei prin decapitare, demonstrând astfel statornicia și curajul lor în fața persecuțiilor.

Sfinții Mucenici Tirs, Calinic, Filimon și Apolonie au lăsat o moștenire de credință, curaj și dragoste pentru Hristos. Prin viețile și sacrificiile lor, aceștia ne amintesc că adevărata credință triumfă în fața oricăror încercări. Sărbătoriți pe 14 decembrie, ei rămân modele de tărie sufletească și dăruire, inspirând credincioșii să își urmeze chemarea creștină indiferent de dificultăți.

Rugăciune care se citește pe 14 decembrie 2024

„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumne­zeul nostru, Care ai plâns pentru La­zăr și lacrimi de întristare și de mi­lostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele.

Cu Sân­gele Tău, curățește sângele meu și ames­tecă în trupul meu mireasma tru­pului Tău cel de viață făcător. Preasfintele Tale mâini, piro­nite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gu­ra Ta.

Fața Ta, cea batjocorită cu păl­muiri și cu scuipări, să umple de stră­lucire fața mea cea întinată în fă­rădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai în­cre­dințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin ha­rul Tău.

Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale. Te-am părăsit, Doam­ne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhov­nicească.

Strălu­cirea Ta este mângâierea și odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în ne­cazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nos­tru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.”