Cristina Cohuț
Ziua de 5 iunie din calendarul ortodox prăznuiește o serie de sfinți martiri, pomeniți cu evlavie de credincioșii din întreaga țară. Sfântul sfințit mucenic Dorotei, episcopul Tirului, este cel mai important nume pomenit astăzi. Alături de el, Biserica face pomenirea unor mucenici care au suferit chinuri grele pentru credință, dar și a unei izbăviri considerate dumnezeiască, dintr-o vreme de groază. Rugăciunile și pomenirea acestor sfinți sunt păstrate în tradiția ortodoxă cu respect și recunoștință.
Sfântul Dorotei este un nume cu însemnătate în istoria Bisericii, fiind cunoscut pentru viața sa plină de jertfe. Alături de el, sunt pomeniți și alți sfinți care și-au dat viața pentru Hristos în timpul persecuțiilor din primele secole.
Viața și martiriul sfântului sfințit mucenic Dorotei
Sfântul Dorotei a trăit în timpul împăratului Liciniu și a fost episcop în cetatea Tirului. În vremea împăraților Dioclețian și Maximilian (284–305), a fost nevoit să-și părăsească locuința și să pribegiască, din cauza prigoanei împotriva creștinilor. A plecat atunci în orașul Diospoli, unde a rămas o perioadă pentru a-și proteja viața.
După moartea prigonitorilor, Dorotei s-a întors în Tir, unde a continuat să slujească Bisericii și să îndrume credincioșii. A rămas acolo până în vremea împăratului Iulian Apostatul, cunoscut pentru măsurile sale dure împotriva creștinilor. Atunci, Dorotei s-a retras din nou la Diospoli, însă nici acolo nu a fost în siguranță. A fost prins de dregătorii lui Iulian, torturat și, în ciuda vârstei înaintate, a fost supus la chinuri grele.
La vârsta de 107 ani, Sfântul Dorotei a primit moartea mucenicească, dându-și sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Este cunoscut și pentru contribuțiile sale în scris, lăsând în urmă numeroase texte bisericești și lucrări istorice, în limbile greacă și latină. Cunoștințele sale vaste și viața sa curată l-au făcut un model de slujitor al credinței.
Mărturisirea sfinților mucenici din Egipt
Tot în această zi, Biserica Ortodoxă pomenește un grup de sfinți mucenici care și-au dat viața pentru credință. Este vorba despre Marchian, Nicandru, Iperehie, Apolon, Leonid, Arie, Gheorghe, Selneniad, Irineu și Pamvon. Aceștia au fost supuși la chinuri în Egipt, din ordinul unui conducător păgân.
Cei zece sfinți mucenici au fost torturați cu foamea, setea și frigul, fiind forțați să renunțe la credința în Hristos. Cu toate acestea, au refuzat să se lepede de convingerile lor religioase. Au fost întemnițați și lăsați să sufere în condiții grele. Până la urmă, au fost omorâți pentru că au continuat să mărturisească numele lui Dumnezeu.
Jertfa lor este cinstită astăzi ca exemplu de tărie în fața suferinței. Numele lor sunt pomenite împreună în sinaxar, iar amintirea lor rămâne vie în rândul celor care se roagă pentru credință, curaj și răbdare în necazuri.
Sfinți mucenici pomeniți individual
Pe lângă grupul amintit, în această zi sunt pomeniți și alți sfinți care au murit pentru credință, fiecare dintre ei cu o poveste aparte. Sfântul mucenic Hristofor din Roma este unul dintre ei. Acesta a fost martirizat fără a se menționa detalii despre metodele folosite, însă sinaxarul arată că s-a săvârșit „cu pace”.
Un alt sfânt pomenit în aceeași zi este mucenicul Conon, tot din Roma. Acesta a fost martirizat prin aruncarea în mare. A fost capturat din cauza mărturisirii credinței creștine și a fost condamnat la moarte prin înec, scrie ziarconstanta.ro.
Tot astăzi este pomenit și Sfântul nou-mucenic Marcu din Hios. Acesta a trăit într-o perioadă mai apropiată de timpurile moderne și s-a nevoit în anul 1801. A fost persecutat pentru credința sa și a fost omorât din cauza refuzului de a renunța la religia ortodoxă.
Pomenirea unei izbăviri considerate dumnezeiască
Pe lângă pomenirea martirilor, ziua de 5 iunie aduce aminte și de o întâmplare istorică considerată o mare izbăvire pentru poporul credincios. Este vorba despre o salvare de la robia barbarilor, într-o vreme în care pericolul părea iminent. Evenimentul nu este detaliat, însă sinaxarul arată clar că era vorba de o amenințare serioasă.
„Pomenirea izbăvirii celei ce cu iubirea de oameni a venit asupra noastră în înfricoşătoarea groază şi nevoie de răpire de către barbari” este formularea folosită. Textul adaugă că poporul „pe dreptate era să fie robit de ei, şi să cadă în ucidere de sabie”. Însă, în mod neașteptat, izbăvirea a venit din mila Domnului, „în afară de orice nădejde”.
Această pomenire este o dovadă a credinței în ajutorul divin și o aducere aminte că în istorie au existat momente când pericolul a fost înlăturat într-un mod considerat miraculos. Credincioșii se roagă în această zi pentru protecție și pace.
Rugăciunile credincioșilor și semnificația zilei
Sărbătorirea sfinților din 5 iunie este însoțită de rugăciuni rostite în toate lăcașurile de cult ortodox. Credincioșii aprind lumânări, citesc acatiste și se roagă pentru iertare, întărire în credință și binecuvântări în viața de zi cu zi. Sfântul Dorotei, prin viața sa exemplară și prin moartea mucenicească, este considerat un model pentru cei care se confruntă cu încercări.
Scrierile sale bisericești și istorice sunt păstrate și studiate în continuare. De asemenea, mărturisirea sfinților din Egipt, precum și a celor din Roma, rămâne un exemplu de curaj în fața torturii și a morții. Fiecare dintre acești sfinți este pomenit în slujbe, iar pomenirea lor este marcată prin rugăciuni rostite în comun.
Ziua de 5 iunie este importantă nu doar pentru semnificația spirituală, ci și pentru faptul că întărește legătura dintre credincioși și valorile pe care le promovează credința ortodoxă: jertfa, răbdarea, iertarea și nădejdea.
