Georgescu Dragos
La 1 ianuarie 2007, România și Bulgaria au pășit împreună în Uniunea Europeană, marcând un moment istoric al integrării europene pentru Europa de Sud-Est. A urmat un parcurs relativ paralel: ambele țări au fost monitorizate prin Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV), pe care l-au depășit în același timp, în 2023, și ambele au devenit în 2024 membre depline ale spațiului Schengen, începând cu accesul aerian și maritim.
Însă, în ciuda acestor realizări comune, când vine vorba de aderarea la zona euro – unul dintre pașii finali în procesul de integrare europeană – drumurile celor două țări par să se despartă vizibil. Dacă Bulgaria accelerează și tratează adoptarea monedei unice ca o prioritate națională, România rămâne blocată în provocări interne și în lipsa unui calendar ferm.
De ce Bulgaria a intrat în zona Euro și România trebuie să mai aștepte mulți ani
În prezent, doar șapte state membre ale Uniunii Europene nu folosesc moneda euro: România, Bulgaria, Cehia, Polonia, Ungaria, Suedia și Danemarca. Fiecare dintre aceste state are o situație particulară, cu propriile motivații economice, politice sau juridice pentru întârzierea aderării.
Un raport realizat în cadrul proiectului european PULSE de către jurnaliști și analiști din mai multe țări, printre care Sebastian Pricop (HotNews – România), Francesco Martino (OBCT – Bulgaria), Petr Jedlička (Denik Referendum – Cehia) și György Folk (HVG – Ungaria), analizează în detaliu pozițiile și blocajele fiecărei țări.
Pentru Bulgaria, intrarea în zona euro este un obiectiv asumat la cel mai înalt nivel. Noul guvern de la Sofia, instalat în ianuarie 2025, a confirmat acest angajament prin declarațiile prim-ministrului Rosen Zhelyazkov:
„Aderarea Bulgariei la zona euro este o prioritate-cheie a noului guvern, la care lucrăm din greu și în strânsă coordonare cu partenerii noștri din Comisia Europeană.”
Bulgaria este, dintre toate țările UE non-euro, singura care face parte în prezent din mecanismul ERM II (European Exchange Rate Mechanism II), din iulie 2020. Acesta este un pas obligatoriu și premergător adoptării monedei euro, menit să stabilizeze cursul de schimb și să ofere un cadru de testare macroeconomică a monedei naționale în raport cu euro.
Încetinire neașteptată
Cu toate acestea, planurile Bulgariei nu au fost accelerate după intrarea completă în Schengen. Ministrul de Finanțe Temenuzhka Petkova a declarat că guvernul bulgar va solicita raportul de convergență din partea Băncii Centrale Europene (BCE) – document necesar pentru a evalua eligibilitatea țării – doar după ce va fi prezentat bugetul pentru 2025. Această decizie a dezamăgit pe cei care anticipau o mișcare mai rapidă.
„Sper că este doar o încetinire temporară”, a comentat Daniel Smilov, politolog și director de programe la Centrul pentru Strategii Liberale din Sofia, exprimându-și speranța că Bulgaria nu va pierde fereastra de oportunitate.
Smilov consideră că această ezitare poate avea și o dimensiune politică. Partidul GERB, aflat la guvernare, încearcă să se prezinte ca responsabil financiar, în contrast cu fosta guvernare a partidului reformist „Să continuăm schimbarea” (PP). Petkova a acuzat un „deficit bugetar ascuns” de circa 18 miliarde de leva (aproximativ 9 miliarde euro), plasând responsabilitatea asupra fostului ministru de finanțe Asen Vasilev.
Așadar, în ciuda pregătirii macroeconomice, aspectele politice interne par să frâneze temporar traiectoria Bulgariei către euro.
Critici privind convergența reală
Economistul Garabed Minasian, de la Institutul de Cercetare Economică din Sofia, avertizează însă că datele macroeconomice pot fi înșelătoare. Deși Bulgaria respectă în linii mari criteriile nominale (deficit, inflație, dobânzi), nivelul de convergență reală este insuficient. Potrivit Eurostat, în 2023:
PIB-ul per capita al Bulgariei reprezenta doar 38,5% din media UE
Prețurile interne atingeau 59,2% din media europeană
Concluzia lui Minasian este clară: fără o aliniere economică mai solidă, intrarea în zona euro poate aduce mai multe riscuri decât beneficii.
România – promisiuni amânate și un orizont incert
În contrast cu Bulgaria, România pare blocată într-un cerc vicios al întârzierilor și promisiunilor neonorate. Deși integrarea în zona euro a fost vehiculată încă din anii 2010, niciun guvern nu a urmat un plan coerent și aplicabil.
Conform unei prognoze recente citate de Profit.ro, România ar putea adera la zona euro abia în 2035, adică la aproape trei decenii de la intrarea în Uniunea Europeană.
Probleme structurale: deficitul bugetar
Unul dintre cele mai importante obstacole este nerealizarea criteriului de deficit bugetar. Economistul șef al BNR, Valentin Lazea, declara în 2023:
„Nu este momentul să discutăm despre euro, pentru că până în 2027 nu vom atinge criteriul deficitului bugetar de 3% din PIB.”
România a ratat mai multe obiective autoimpuse, iar politicile bugetare prociclice, combinate cu lipsa reformelor fiscale și cu o administrație publică ineficientă, au contribuit la adâncirea decalajului.
Neconformitate legislativă
Un alt obstacol major este lipsa armonizării legislative cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În raportul publicat în iulie 2024, Comisia Europeană a identificat patru criterii importante neîndeplinite de România:
Stabilitatea prețurilor
Situația finanțelor publice
Stabilitatea ratei de schimb
Convergența dobânzilor pe termen lung
Mai grav, legislația națională nu este pe deplin compatibilă cu articolul 131 din TFUE, care impune independența băncii centrale și transpunerea reglementărilor europene în legislația națională.
Cehia și Ungaria – între pragmatism și reticență
România nu este singura țară din regiune care ezită. Cehia, de exemplu, are o economie extrem de interconectată cu zona euro – în special cu Germania – și totuși, elitele politice și opinia publică sunt unite în opoziție față de moneda unică. Argumentele includ temeri legate de pierderea suveranității monetare și scepticismul față de UE în general.
Situația este similară în Ungaria, unde guvernul lui Viktor Orbán adoptă o poziție suveranistă, respingând presiunile pentru aderarea la euro și preferând să mențină controlul politic asupra politicii monetare, prin intermediul forintului.
De ce aderarea la euro e importantă?
Pentru economiile emergente din UE, adoptarea euro aduce avantaje clare, cum ar fi:
Reducerea costurilor de tranzacție
Eliminarea riscului valutar
Creșterea credibilității macroeconomice
Atragerea investițiilor străine
Totuși, aceste beneficii pot fi erodate dacă țările intră nepregătite. Experiența Greciei sau, mai recent, a Croației, arată că succesul depinde de soliditatea instituțiilor și de disciplina fiscală.
România și Bulgaria au împărtășit un drum comun timp de aproape două decenii în cadrul Uniunii Europene. Au fost parteneri în reforme, în modernizare, în extinderea frontierelor comune. Dar când vine vorba de zona euro, opțiunile lor strategice diferă profund.
Bulgaria pare mai aproape ca oricând de aderare, dar își temperează pașii din rațiuni politice și prudență fiscală. România, în schimb, continuă să se confrunte cu provocări structurale interne, ezitând să pună euro pe lista reală a priorităților guvernamentale.
Într-un viitor nu foarte îndepărtat, dacă Sofia reușește să adere în 2026, iar România rămâne pe margine, cele două țări vecine și partenere în UE vor începe un nou capitol în relația lor: unul în care drumurile economice vor deveni tot mai divergente, în ciuda istoriei comune.
