Loredana Ionescu
Situațiile în care uiți numele unei persoane sunt mai frecvente decât ai crede. Ești prezentat cuiva, schimbați câteva cuvinte, iar după câteva minute numele dispare complet din minte. Întâlnești o cunoștință pe stradă sau la supermarket și te cuprinde senzația stânjenitoare că știi chipul, dar nu și cum îl cheamă. Sau vrei să povestești unui prieten despre cineva cunoscut de amândoi, însă numele rămâne blocat „pe vârful limbii”.
Pentru mulți oameni, aceste episoade ridică inevitabil o întrebare: sunt simple scăpări de memorie sau pot ascunde o problemă mai serioasă? Răspunsul, spun specialiștii, depinde de context, frecvență și de persoanele ale căror nume sunt uitate.
De ce uităm numele persoanelor întâlnite recent
În majoritatea cazurilor, uitarea ocazională a numelor este perfect normală. Oboseala, stresul, emoțiile sau lipsa concentrării pot influența capacitatea creierului de a fixa informațiile noi. Aceste episoade sunt frecvente și nu indică, de regulă, o afecțiune neurologică.
Rafael Villino, specialist în cadrul Clinica Universitară din Navarra, explică mecanismul din spatele acestui fenomen:
„Procesul de încorporare a noilor informații în memoria noastră este un mecanism complex, ce implică mai multe etape: primirea informației, codificarea, învățarea și, în final, stocarea.”
Potrivit neurologului, atunci când întâlnim o persoană pentru prima dată, numele ei este stocat inițial în memoria pe termen scurt, care are o durată limitată, de ordinul minutelor.
„Când întâlnim pe cineva pentru prima dată, numele său intră în memoria noastră pe termen scurt, care durează doar câteva minute. Așa că este normal să uiți numele unei persoane dacă ai întâlnit-o doar o dată.”
Cu alte cuvinte, dacă nu există repetiție sau o legătură emoțională, creierul poate „șterge” rapid informația.
De ce este diferit în cazul persoanelor apropiate
Lucrurile se schimbă atunci când vorbim despre oameni cunoscuți de mult timp, membri ai familiei, prieteni sau colegi apropiați. În aceste situații, uitarea numelor nu mai este considerată firească.
„Contactul și interacțiunile frecvente, dar și semnificația emoțională asociată ajută procesul de codificare și stocare în memoria de lungă durată. De aceea nu este considerat normal să ai dificultăți în a-ți aminti numele oamenilor pe care îi cunoști”, subliniază dr. Villino, potrivit Ziare.com.
Memoria de lungă durată este mult mai stabilă și se bazează pe repetiție, emoție și context. Atunci când aceste mecanisme nu mai funcționează eficient, poate apărea suspiciunea unei probleme cognitive.
De ce numele sunt primele care se uită
Specialiștii spun că numele proprii sunt printre cele mai vulnerabile informații din punct de vedere cognitiv. Există o explicație neurologică clară pentru acest lucru.
„Regiunile cerebrale responsabile de codificarea și stocarea memoriei se află în lobul temporal, unde se află și o parte a circuitului limbajului”, explică dr. Villino.
În anumite afecțiuni neurologice, precum boala Alzheimer, aceste zone pot fi afectate progresiv.
„În afecțiuni precum boala Alzheimer, pierderea memoriei poate afecta aceste regiuni ale creierului, ceea ce face mai dificilă reamintirea numelui persoanelor sau obiectelor.”
Astfel, dificultatea de a reține sau de a recupera nume poate fi unul dintre primele semne observabile ale unor tulburări cognitive, deși nu este, în sine, un diagnostic.
Uitarea face parte din îmbătrânire?
Deși poate fi frustrantă, uitarea nu este întotdeauna un semn de boală. Odată cu înaintarea în vârstă, anumite funcții cognitive pot încetini.
„Capacitatea cognitivă maximă este atinsă, de obicei, între 60 și 65 de ani; de atunci, este normal să observăm un anumit declin”, explică neurologul.
Problema apare atunci când uitările devin frecvente, afectează activitățile zilnice sau sunt observate și de cei din jur. În aceste cazuri, poate fi vorba despre un declin cognitiv mai serios.
„Deficitul cognitiv este un diagnostic clinic; el se confirmă prin teste neuropsihologice care demonstrează că eșecurile de memorie depășesc ceea ce ar fi normal pentru vârsta, sexul și nivelul educațional al pacientului.”
Dacă apar îngrijorări reale, consultul neurologic este recomandat.
Factorii de risc care pot accelera declinul memoriei
Vârsta rămâne principalul factor de risc pentru boli neurodegenerative, însă nu este singurul. Dr. Villino atrage atenția asupra unor factori modificabili, care pot influența semnificativ sănătatea creierului.
„Există factori de risc modificabili precum sedentarismul, fumatul și bolile vasculare necontrolate. Adoptarea unor obiceiuri sănătoase este cea mai bună formă de prevenție.”
Stilul de viață joacă un rol esențial în menținerea memoriei și a capacităților cognitive.
Stresul, somnul și multitasking-ul, inamicii atenției
Chiar și în absența unei boli, memoria poate fi afectată de factori aparent banali. Stresul cronic, lipsa somnului și multitasking-ul constant reduc capacitatea creierului de a procesa și stoca informații.
„Stresul, multitasking-ul sau lipsa somnului pot afecta negativ capacitatea cognitivă, deși acești factori nu sunt cauze directe ale declinului cognitiv”, explică dr. Villino.
Neurologul subliniază că atenția este cheia memoriei:
„Când faci multitasking, reduci atenția acordată fiecărei activități, ceea ce face mai dificil pentru creier să înregistreze informațiile.”
În plus, insomnia poate avea efecte pe termen lung:
„Insomnia poate afecta capacitatea creierului de a elimina substanțele asociate cu declinul cognitiv. Menținerea unei igiene bune a somnului este o măsură preventivă eficientă.”
Cum îți poți antrena memoria zilnic
Există și vești bune. Memoria poate fi stimulată și antrenată prin activități simple, integrate în rutina zilnică.
„Exerciții simple precum cititul sau activități precum integramele și jocurile de cuvinte încrucișate sunt instrumente eficiente de stimulare și reabilitare cognitivă”, recomandă dr. Villino.
De asemenea, alimentația și hidratarea joacă un rol important. Deficiențele de vitamine din complexul B sau de folat pot contribui la un declin cognitiv tratabil. Deshidratarea, deși nu este o cauză directă, poate agrava simptomele la persoanele cu afecțiuni neurologice.
Când este momentul să mergi la neurolog
Semnalul de alarmă apare atunci când pierderea memoriei este progresivă și observabilă și de cei din jur.
„Dacă cineva sau membrii familiei observă o pierdere progresivă a memoriei, acesta este un motiv suficient pentru a consulta un specialist”, explică dr. Villino.
„Faptul că alții observă o schimbare în memoria ta este un semnal de avertizare important.”
În multe cazuri, evaluarea timpurie poate face diferența, fie că este vorba despre un declin normal asociat vârstei sau despre o problemă care necesită investigații suplimentare.
Sursa foto: Arhivă
