Miruna
Fotbalul românesc traversează o perioadă grea, marcată de pierderea unor personalități care au definit decenii întregi de performanță, loialitate și pasiune. În mai puțin de câteva luni, trei mari jucători ai generațiilor de aur din Iași și Arad s-au stins din viață, lăsând în urmă nu doar statistici impresionante, ci și o moștenire morală greu de egalat. Sunt nume care au crescut cluburi, au format tribune și au inspirat generații întregi de fotbaliști.
Dumitru „Mituș” Anton, simbolul Politehnicii Iași
În ianuarie 2026, fotbalul ieșean a primit o veste dureroasă. Dumitru „Mituș” Anton, fost fundaș emblematic al Politehnicii Iași, s-a stins din viață la vârsta de 73 de ani. Născut la Bivolari, în județul Iași, Anton a fost unul dintre stâlpii defensivei alb-albastre într-o perioadă în care devotamentul față de club era o valoare de bază.
Între anii 1973 și 1985, Dumitru Anton a adunat nu mai puțin de 303 meciuri în prima ligă pentru Poli Iași, o performanță care spune totul despre constanța și seriozitatea sa. Era un fundaș respectat, cunoscut pentru disciplina tactică, calmul în joc și atașamentul profund față de tricoul echipei din Copou. Pentru suporteri, „Mituș” Anton a fost mai mult decât un jucător, a fost un reper al unei generații care a dat identitate clubului.
După retragerea din activitate, a ales să rămână aproape de sport, devenind profesor de educație fizică. A format generații de elevi, în special la Școala Generală nr. 10 din zona Oancea – Tătărași, unde a fost apreciat nu doar pentru competență, ci și pentru caracter. Legătura sa cu Politehnica Iași nu s-a rupt niciodată, iar în sezonul 1995–1996 a revenit pentru scurt timp în Copou, din postura de antrenor principal în prima ligă, confirmând încă o dată atașamentul față de clubul vieții sale.
Lazăr Pârvu, moștenitorul unei legende la UTA
Cu doar o lună înainte, în decembrie 2025, fotbalul arădean era zguduit de dispariția lui Lazăr Pârvu, fost jucător al „Bătrânei Doamne” în anii ’70. Născut la 24 februarie 1946, la Orșova, Pârvu a fost un fotbalist puternic și polivalent, remarcat încă de la o vârstă fragedă.
La doar 20 de ani, a ajuns la Dinamo București, unde a evoluat timp de patru sezoane. Ulterior, traseul său l-a purtat pe la CFR Timișoara, pentru ca în 1972 să ajungă la UTA Arad. Aici, Lazăr Pârvu a primit o onoare rară, fiind ales de legendarul Iosif Lereter să îi moștenească tricoul la retragere, un gest simbolic care l-a responsabilizat și pe care l-a onorat pe deplin.
După un scurt periplu la Poli Timișoara, s-a retras prematur din activitate, la doar 31 de ani, de la UM Timișoara. Chiar și după retragere, nu s-a îndepărtat de fotbal, rămânând activ ca observator federal. În Arad, prezența sa a fost mereu primită cu respect și căldură, fiind considerat un om al fotbalului în adevăratul sens al cuvântului.
Flavius Domide, copilul teribil al fotbalului arădean
În octombrie 2025, Aradul a pierdut unul dintre cei mai mari fotbaliști din istoria sa. Flavius Domide, supranumit „copilul teribil al fotbalului arădean”, s-a stins din viață la 79 de ani. Fotbalist-simbol al UTA-ei din anii ’60 și ’70, Domide a fost liderul generației care a adus ultimele titluri naționale pe malurile Mureșului.
Născut la Arad și crescut în spiritul UTA-ei, Domide a fost idolul tribunelor timp de peste un deceniu. A trăit momente europene de legendă și a fost component al echipei naționale a României calificate la Campionatul Mondial din Mexic 1970. După retragere, a continuat să slujească clubul ca antrenor și conducător, devenind un reper moral pentru generațiile care au urmat.
Fidel UTA-ei până la final, Flavius Domide a fost onorat cu titlul de Cetățean de Onoare al Aradului și a primit, în 2022, un ultim salut emoționant din partea suporterilor, pe Arena „Francisc Neuman”.
